Ruptura de menisc
Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului care poate apărea la oricine, dar care afectează în special persoanele care practică sport în mod regulat și persoanele în vârstă.
La nivelul genunchiului se întâlnesc trei oase: tibia, femurul și rotula. Meniscul este situat între femur și tibie, fiind format dintr-un fibrocartilaj care asigură protecția cartilajului și are rol în stabilizarea genunchiului și lubrifierea corespunzătoare a acestuia. Mai exact, meniscul este un cartilaj care are rolul de a amortiza, stabiliza și de a proteja genunchiul.
Fiecare genunchi are cate două meniscuri: meniscul lateral și meniscul medial. Meniscul lateral are forma literei „O”, iar meniscul medial are forma literei „C” și sunt atașate de tibie prin coarnele anterioare și posterioare. Meniscul medial este mai puțin flexibil decât meniscul lateral, motiv pentru care sunt mult mai frecvente rupturile la nivelul meniscului medial.
Ruptura de menisc: Simptome
Cel mai comune simptome care apar în cazul unei rupturi de menisc sunt următoarele:
- durere la nivelul genunchiului
- inflamarea și umflarea genunchiului
- rigiditate și blocarea genunchiului
- dificultate la îndoirea și întinderea piciorului
- senzația de instabilitate a genunchiului
Ruptura de menisc: Cauze
Rupturile de menisc pot să apară din următoarele cauze:
- răsucirea forțată a genunchiului
- oprirea sau răsucirea bruscă a genunchiului
- mișcarea de torsiune, cu talpa fixată pe sol și cu flexarea parțială a genunchiului (în cazul ridicării de greutăți sau la sportivii care practică tenis)
- pivotarea ciudată a genunchiului în timpul unei ridicări bruște de pe scaun sau dintr-o poziție ghemuită
- înaintarea în vârstă, deoarece meniscul se uzează și poate fi lezat mai ușor
- alte leziuni ale genunchiului, așa cum este cazul rupturii de ligament care se poate produce concomitent cu ruptura de menisc
Atunci când meniscul este lezat, genunchiul devine mult mai sensibil la presiune. Leziunile meniscului sunt de două tipuri și pot fi clasificate astfel:
leziuni netraumatice – odată cu înaintarea în vârstă, meniscul se uzează și devine mai subțire și mai fragil. Din această cauză pot să apară rupturile de menisc degenerative, cauzate de o simplă pivotare incorectă a genunchiului, la ridicarea de pe scaun. Ruptura de menisc nu este frecventă în rândul copiilor.
leziuni traumatice – acestea pot să apară la persoanele care practică mult sport (fotbal, tenis, schi, rugby) și în cazul unui contact direct (tackling). În acest caz, genunchiul este suprasolicitat, iar leziunile pot să apară din cauza ridicării bruște dintr-o poziție ghemuită.
Când se produce ruptura de menisc, persoanele pot resimți un pocnet la nivelul genunchiului, dar își pot continua activitatea în mod normal. Inițial, durerea poate să nu fie supărătoare, însă după două sau trei zile, genunchiul începe să se inflameze.
Dacă nu este tratată corespunzător, o porțiune din menisc se poate desprinde și se poate deplasa în articulație. Astfel genunchiul se blochează, alunecă sau produce zgomote în timpul mersului. Durerea se intensifică, iar mersul este îngreunat.
Ruptura de menisc: Tratament
Tratamentul pentru ruptura de menisc este prescris de către medicul ortoped și depinde de tipul rupturii, dimensiune și localizare. Alți factori care se iau în considerare pentru tratarea rupturii de menisc sunt vârsta pacientului și tipul de activitate desfășurat.
O treime din zona externă a meniscului este puternic vascularizată și este cunoscută sub denumirea de „zona roșie”. Această zonă se poate vindeca de la sine, însă uneori este necesară intervenția chirurgicală.
Dacă ruptura de menisc este de mici dimensiuni, iar simptomele nu persistă, este necesar doar un tratament conservator, fără intervenție chirurgicală. Mai exact, acest tratament este cunoscut drept Protocolul RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation) și cuprinde:
Rest (repaus) – trebuie luată o pauză de la activitatea care a cauzat leziunea meniscului. Medicul poate recomanda folosirea unei cârje pentru a nu pune presiune pe genunchiul afectat.
Ice (gheață) – aplicarea unei comprese cu gheață timp de 20 de minute, de câteva ori pe zi. Gheața nu trebuie aplicată direct pe piele.
Compression (compresie) – aplicarea unui bandaj elastic în jurul genunchiului pentru a preveni inflamarea ulterioară.
Elevation (ridicare) – în timp ce pacientul stă așezat pe spate pe durata repausului, genunchiul trebuie ridicat și poziționat deasupra nivelului inimii pentru a reduce inflamarea.
Există și unele medicamente antiinflamatorii nesteroidiene care pot reduce durerea și inflamația de la nivelul genunchiului. Acestea trebuie luate la recomandarea medicului ortoped.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Citeşte şi alte articole din categoria Simptome și Boli
