Discopatia lombară
Despre:
Diagnosticul de discopatie sugerează o stare patologică anormală a discului lombar. Discul se află între două vertebre.
Există 5 discuri în segmentul vertebral lombar.
Discopatia sugerează că este posibil să existe mai mult de o condiție patologică a discului, cum ar fi boala discului degenerativ și discul herniat.
Anatomia coloanei vertebrale:
Coloana vertebrală este formată din 33 de oase individuale așezate unul deasupra celuilalt.
Aceasta asigură suportul principal pentru corpul dvs., permițându-vă să stați în poziție verticală, să vă îndoiți și răsuciți, protejând în același timp măduva spinării de rănire.
Mușchii și oasele puternice, tendoanele flexibile, ligamentele și nervii sensibili contribuie la o coloană vertebrală sănătoasă.
Cu toate acestea, oricare dintre aceste structuri afectate de efort, leziuni sau boli pot provoca dureri.
Vertebrele sunt numerotate și împărțite în regiuni: cervical, toracic, lombar, sacru și coccis.
Doar primele 24 de oase sunt mobile; vertebrele sacrului și cele ale coccisului sunt unite.
Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici unice care le ajută să-și îndeplinească funcțiile principale.
Când este privită din lateral, coloana adulților are o curbă naturală în formă de S.
Regiunile gâtului (cervicale) și spatelui (lombare) au o curbă ușor concavă, iar regiunile toracice și sacrale au o curbă blândă convexă.
Curbele funcționează ca un arc spiralat pentru a absorbi socul, pentru a menține echilibrul și pentru a permite mișcarea în coloana vertebrală.
Ce este:
Discopatia este un termen general care definește bolile discurilor intervertebrale, indiferent de cauza lor, dar trebuie folosit numai în sensul discopatiei degenerative (deteriorarea structurală a discului intervertebral).
Discopatia este cea mai frecventă boală a sistemului nervos și ia locul al doilea după răceli ca o cauză a dizabilității temporare.
Discopatia este, de asemenea, cea mai frecventă boală chirurgicală a coloanei vertebrale, a măduvei spinării și a rădăcinilor nervilor spinali.
In majoritatea cazurilor, boala de disc apare ca urmare a stresului fizic, dar uneori exista anomalii congenitale care favorizează deteriorarea măduvei spinării și a rădăcinilor nervoase.
Apare și la o vârstă fragedă. De obicei, acesta este un proces normal de uzură și îmbătrânire prematură a structurilor coloanei vertebrale.
Discopatia se poate dezvolta la orice nivel al coloanei vertebrale, dar este cea mai frecventă în segmentele cervicale și lombare.
Cauzele și factorii favorizanți ai discopatiei lombare:
Deși există o ușoară componentă genetică pentru indivizii care suferă de discopatie lombară, adevărata cauză este, probabil, multifactorială.
Poate fi de la o uzură simplă sau poate avea o cauză traumatică. Cu toate acestea, rareori pornește de la un traumatism major, cum ar fi un accident de mașină.
Modificarea degenerativă a discului intervertebral este favorizată de eforturile fizice, de traume, obezitate, tulburări statice, sedentarism și, în timp, poate provoca apariția herniilor discului.
Simptomele discopatiei lombare:
Deplasarea acută avansată a discului intervertebral în partea laterală a canalului spinal oferă o imagine clinică tipică – durere severă răspândită în zona rădăcinii nervoase afectate, posibil cu tulburări motorii sau senzoriale.
Inceputul procesului poate fi asociat cu o traumă, o mișcare bruscă sau o poziție atipică a corpului pentru o lungă perioadă de timp.
In unele cazuri, începutul poate fi lent, treptat și neobservat.
In perioada acută, durerea scade sau chiar dispare atunci când vă odihniți, dar este exacerbată atunci când tușiți sau strănutați.
La durere se adaugă și rigiditatea musculară pe partea laterală a coloanei vertebrale, mobilitatea limitată și curbura spinării – scolioza.
Scăderea senzației în zona pielii și slăbiciunea mușchilor inervați de rădăcina nervului corespondent sunt, de asemenea, semne tipice.
Atrofia musculară (dimensiunea redusă a mușchiului) indică o compresie mai mare a rădăcinilor.
Herniile discului frontal și frontal-lateral sunt mult mai rare și în regiunea lombară apar cu dureri de spate, care se răspândesc în zona inghinală și coapse, iar în gât pot provoca disfagie – tulburări de înghițire.
Afecțiunile herniei discului lateral, de obicei, nu provoacă tulburări în rezervoarele pelvine, dar, din cauza durerii severe, urinarea și defecarea pot fi dificile sau imposibile.
Diagnosticarea:
Diagnosticul este confirmat de radiografiile de examinare ale coloanei vertebrale, ale scanerului (CT), ale imaginii prin rezonantă magnetică și ale mielografiei.
Diagnosticul bolii este un proces în 3 etape:
Istoricul pacientului, inclusiv momentul în care a început durerea, o descriere a durerii și a altor simptome și a activităților, a pozițiilor și a tratamentelor care fac durerea mai ușoară sau mai gravă.
Examen fizic, în care medicul examinează pacientul pentru semnele fizice ale unui disc degenerat simptomatic.
Acest examen poate include testarea gamei de mișcare, forța musculară, sensibilitatea locală și multe altele, cu accent pe partea inferioară a spatelui și a picioarelor.
O scanare RMN, care este utilizată în cazul suspiciunii discopatiei lombare, precum și pentru a exclude alte cauze potențiale ale simptomelor pacientului.
Stadiile:
In stadiu 1, coloana prezintă o instabilitate discală, care determină dureri lombare cronice.
Aceste dureri de obicei dispar când efortul încetează sau când pacientul e în repaus.
In stadiul 2, apar leziunea discului și ruperea inelului fibros, determinând un lumbago acut.
Apar dureri lombosacrate, dar care nu coboară spre membrele inferioare sau mai jos de genunchi.
Ultimul stadiu este cel radicular, care are la rândul sau trei stadii evolutive: stadiul iritativ, stadiul compresiv și stadiul de întrerupere.
Tratarea discopatiei lombare:
Tipul de tratament pentru discopatii este unul dintre cele mai controversate subiecte din medicina modernă.
Prima manifestare a herniei discului – durerea locală în gât sau talie de natură temporară și durata variabilă – poate fi diagnosticată printr-o varietate de condiții și poate trece cu sau fără tratament (odihna la pat timp de 5-7 zile, medicație analgezică, medicamente antiinflamatorii, masaj, fizioterapie etc).
Tratamentul conservator (acasă sau spital) include odihna, program adecvat pentru activitate motorie, regim de activitate fizică, întărirea musculaturii, medicamente analgetice, fizioterapie.
Trebuie acordat suficient timp tratamentului (cel putin 10-15 zile) și acesta trebuie să aibă un caracter intens, în funcție de severitatea simptomelor.
In peste 90% dintre cazuri, acest tratament are efect.
Despre injectarea locală cu analgezice, steroizi și medicamente antiinflamatorii în prezent se acceptă faptul că riscurile depășesc efectele benefice și nu sunt recomandate de majoritatea experților.
Dacă durerea este necontrolată sau există o apariție a deficientelor neurologice, trebuie discutată posibilitatea tratamentului chirurgical.
Principalele indicații pentru intervenții chirurgicale sunt în curs de dezvoltare și planificare.
Indicațiile de urgentă sunt disponibile în cazul simptomelor neurologice acute – tulburările sfincterului (incontinenta urinară și defecarea involuntară), deficitele motorii (adesea pareza picioarelor).
In ordinea planificată, sunt operați pacienți cu durere severă sau persistentă care nu răspund la terapia cu medicamente, progresând treptat spre tulburări neurologice – deficiente motorii, tulburări senzoriale, scolioză din cauza posturii forțate.
Remedii naturiste:
Corpul are nevoie de o nutriție echilibrată pentru a funcționa cum trebuie.
Câteva suplimente alimentare pentru sănătatea coloanei vertebrale sunt: cartilaj de rechin, uleiul de măsline extra virgin, alimente bogate în vitamina C (portocale, prune, ananas, broccoli, lămâie etc) și spirulina.
Laptele vegetal, cum ar fi laptele de migdale sau de orez, este bogat în substanțe nutritive și nu are grăsimi și toxine ca laptele de animale.
Laptele de migdale este bogat în calciu, care susține sănătatea osoasă și sănătatea musculară vertebrală.
Băile calde, fie cu sare Epsom (1 cană), fie cu bicarbonat de sodiu sau acid citric, pot reduce durerea și pot ajuta chiar și la începerea procesului de vindecare.
Sarea Epsom asigură magneziu, iar baia de bicarbonat de sodiu sau acid citric ajută la oxigenarea corpului deoarece absoarbe bulele de CO2.
Terapia cu ozon, de obicei prin injecție, reduce durerea cauzată de discopatie lombară.
Baia oxigenantă poate fi o soluție ușoară la domiciliu dacă terapia cu ozon nu este o opțiune.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Citește și alte articole:
