Ţintaura – Centaurium umbellatum ( Centianaceae )
Denumiri populare mai cunoscute: cocoşei de grădină, fierea pământului, floare de friguri sau scânteluţă de friguri, potricea, ţintaulă, cintaură.
Ţintaura este o plantă erbacee bianuală, medicinală, cu gust amar, înaltă de 10 cm – 50 cm, cu flori roşii, rar albe şi fruct capsulă. Creşte la lumină sau semiumbră. Este răspândită în toată ţara, de la câmpie până în zona subaplină. Creşte în fâneţe şi poiene umede, tufărişuri, la marginea pădurilor, mai abundentă spre zona de deal. Infloreşte din iulie până în septembrie.
Se pot face confuzii cu specia Silene armeria (Malitea) de care se deosebeşte prin tulpina cilindrică (la Centarium umbellatum este în patru muchii), frunza are o singură nervură (la Centarium umbellatum are trei – cinci nervuri), floarea are corola din 5 petale libere, iar androceul cu 10 stamine (la Centarium umbellatum corola are 5 petale unite într-un tub şi androceu cu 5 stamine).
In scopuri medicinale se recoltează părţile aeriene (Herba Centauri) în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în straturi subţiri.
Componenţii principali: eritaurină şi eritaurozida (identică cu gentiapierozida, principiu amar de natură glucozidică), eritrocentaurozida (un heterozid neamar), un alcaloid (eritricina), rezine, acid olealonic, eritrosterină, substanţe amare, gume, substanţe minerale.
Proprietăţi: stimulator al secreţiilor gastrointestinale, eupeptic – amar şi tonic aperitiv (gastric), colagog. Scade febra, de unde şi denumirea populară de „floarea de friguri”.
Indicaţii: se foloseşte pentru mărirea poftei de mâncare şi regenerarea sângelui la cei anemici (pe baza principiului amar); ca antitermic; în dichinezii biliare şi în bolile de ficat, ameliorând durerile prin acţiunea coleretică.
Mod de folosire:
a. Infuzie – 1 g % – 2 g % (o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă) luându-se câte jumătate de pahar de ceai înaintea meselor principale.
b. Vinul de ţintaură – se macerează la rece timp de 8 zile 60-70 g de plantă mărunţită cu un litru de vin; se îndulceşte apoi cu zahăr şi se bea câte un păhărel după mesele principale.
c. Infuzie – o linguriţă de plantă mărunţită la 260 ml de apă clocotită; după 15-20 de minute ceaiul se strecoară, se bea a treia parte din conţinutul total, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale.
d. Tinctura – din 20 g de plantă mărunţită la 100 g de alcool de 70 de grade; se lasă la macerat 7-8 zile, iar din tinctura obţinută se iau 30-40 de picături cu apă îndulcită sau cu vin, înaintea meselor principale.
e. Sirop – 10 g de plantă mărunţită în 300 ml de apă clocotită, se lasă 15 minute, se strecoară şi se adaugă 500 g de zahăr; se beau trei păhărele pe zi, înaintea meselor principale; se recomandă mai ales la copii.
Utilizări populare: în prepararea ceaiurilor contra durerilor de stomac şi a frigurilor; împotriva gripei, febrei şi a frigurilor (tulpinile florifere se usucă şi se sfărâmă, iar praful rezultat se pune în apă, ţuică sau vin; după ce se macerează se bea de trei ori pe zi).
