Unguraşul – Marrubium vulgare – sinonim Marrubium album ( Labiatae )

Denumiri populare mai cunoscute: voronic, bălţătură, cătuşnică, cătuşnică sălbatică, gutuiţă, iarbă flocoasă, voronică.

Unguraşul este o plantă erbacee, vivace şi erectă, cu tulpina înaltă până la 80 de centimetri, putin ramificată, cu flori mici, de culoare alb – murdară. Originară din sudul Europei este răspândită în emisfera nordică. La noi creşte în locuri însorite, aride, pe păşuni, prin ogoare, lângă drumuri şi garduri săteşti, în regiunile de şes şi de deal. Infloreşte din iunie până în septembrie. Prezintă unele deosebiri fată de specia Marrubium paregrinum (cătusnica sălbatică).

In scopuri medicinale se utilizează părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi (Herba Marrubii) în perioada iunie – septembrie, la o distantă de cel mult 20 cm de la vârf în jos. Produsul uscat are gust puternic amar cu nuanţe de iute.

Componenţii principali: sustanţă amară (marubina sau marubiina), acid marubic, tanin, ulei volatil, mucilagii, substanţe pectice, rezine, ceruri, acid ursolic, substanţe grase, o saponozidă şi o glicozidă, un alcaloid, colină, vitamina C, săruri minerale.

Proprietăţi:

Intern: gastric (tonic amar restabilind pofta de mâncare), colagog, expectorant, antispastic, astringent şi emolient. Sărurile de sodiu şi potasiu ale acidului marubic îi conferă plantei proprietăţi coleretice. Datorită azotului de potasiu şi colinei extractele obţinute din această plantă au efecte pozitive în aritmia cardiacă (reglează ritmul cardiac). De asemenea are efect febrifug, în special la persoanele care prezintă intoleranţă la chinină.

Extern: cicatrizant.

Indicaţii: 

Intern: în anorexie şi ca tonic amar; colagog şi coleretic în bolile de ficat; contribuie la eliminarea secreţiilor bronşice, calmând tusea convulsivă şi astmul bronşic; reglând ritmul cardiac este folosită în aritmia cardiacă.

Extern: infuzia este utilizată în bolile de piele, în cicatrizarea rănilor şi în ulceraţii vechi.

Mod de administrare:

Intern: sub formă de pulbere 2 g – 4 g pe zi; infuzie – 1 g % – 3 g % (unu – două ceaiuri pe zi) administrându-se în mai multe reprize, sau infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 200 ml de apă clocotită, din care se beau trei ceaiuri pe zi, pe stomacul gol; planta fiind foarte amară se recomandă a se face o infuzie mai concentrată (două linguri la o ceaşcă de apă), din care se bea câte o lingură, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale.

Extern: infuzie – trei linguriţe de plantă mărunţită la 200 ml de apă clocotită, care se utilizează sub formă de comprese.

Utilizări populare: contra durerilor de cap, a ameţelilor şi a speriatului se fac spălături cu soluţia rezultată din fierberea tulpinilor; în durerile de rinichi se folosesc cataplasme; ca expectorant şi pentru poftă de mâncare se recomandă vârfurile tulpinilor plămădite în vin.