Ţelina

telina doftoria

Ţelina – Apium gravedens (Familia Umbelliferae)

Ţelina este o plantă legumicolă bienală, înaltă de 80-90 cm, cu frunze mari, penate şi cu flori albe. Se utilizează ramurile şi căpăţâna.

Componenţii principali: vitamine (vitamina A, vitamina B, vitamina C), minerale (magneziu, mangan, fier, iod, cupru, sodiu, potasiu, calciu, fosfor), anhidridă sedanoică, colină, triozină, acid glutamic etc.

Proprietăţi:

Intern: tonic al sistemului nervos şi general, remineralizant, antireumatismal, drenor pulmonar şi hepatic, aperitiv, gastric, stimulent al suprarenalelor, răcoritor, antiscorbutic, antiseptic, remediu al obezităţii.

Extern: cicatrizant.

Indicaţii:

Intern: inapetenţă şi digestii lente, astenie psihico-fizică şi sexuală, reumatism, gută, litiază urinară, afecţiuni pulmonare, traheobronşite cronice, nervozitate, demineralizare, hepatism, icter, obezitate.

Extern: degerături, plăgi, ulcere, angine.

Mod de folosire:

Intern: ţelină crudă, vara, înainte de mesele principale; suc de ţelină, 150 g în cure 15-20 de zile; fiartă; supă (sau decoctul) de frunze: 30 g la litru; frunze de ţelină drept condiment, proaspete sau uscate.

Extern: în loţiuni sau comprese pe plăgi şi ulcere; în gargare si spălături de gură împotriva ulceraţiilor gurii, angine, atingere vocală; contra degerăturilor decoct de tije sau de căpăţâni – 250 g la litru de apă, fierte o oră, folosit la băi de picioare, timp de zece minute, cât se poate suporta de calde, de trei ori pe zi.