Iarba Mare – Omanul – Inula Helenium ( Compositae )
Denumiri populare mai cunoscute: aluat, aman, iarbă neagră, ochiul boului, omac, omag, lacrimile Elenei, smântinica.
Iarba mare este o plantă erbacee, robustă, vivace, cu tulpina dreaptă, înaltă până la 1.5 metri, frunze mari, flori galbene. Creşte în zona de deal şi de munte la altitudine mai joasă, la margini de pădure, prin fâneţe umede şi de-a lungul pâraielor. Infloreşte din mai până în septembrie.
Se aseamănă cu Tetekta speciosa Baumg (Lăptucul oii) care la baza frunzelor este condată; la Inula helenium frunzele inferioare sunt atenuate în peţiol. La T. speciosa involucru are foliolele late, uneori recurbate, aspre, dure, în timp ce la I. helenium sunt moi. De asemenea, la T. speciosa florile şi fructele sunt lipsite de papus având la vârf doar o coronulă. La I. helenium papusul este de două ori mai lung decât achena.
In scopuri medicinale se utilizează părţile subterante ( Rhizoma cum radicibus Inulae ) recoltate de la sfârşitul lunii septembrie, până în noiembrie, în această perioadă produsul având cel mai mare conţinut de substanţe active. După recoltare se spală, se usucă în camere încălzite, în strat subţire, cât mai repede posibil.
Componenţii principali: insulina, ulei volatil în constituţia căruia intră 3 sescviterpene biciclice, substanţe antibiotice (fitoncide), fridelină şi stigmasterină etc.
Proprietăţi: modifică secreţiile bronşice, şi are acţiuni antibiotice (în special asupra bacilului Koch), antihelmitic şi diuretic; coleretic şi colagog; antiinflamator (în congestii hepatice, colecistite, litiază renală şi biliară, oligurie, artrite etc.)
Indicaţii:
Intern: în reumatism, gută, dischinezii biliare, astm, tuse convulsivă, bronşită, helmintiază (oxiuriază, ascaridioză), calculoză (litiază biliară şi renală), sedativ al sistemului nervos, inulina şi fructoza sunt glucide bine tolerate de diabetici.
Extern: în mâncărimi şi ulceraţii purulente sub formă de cataplasme.
Mod de folosire:
Intern: pulbere 2-10 grame în 24 de ore; decoct 15 g %, consumându-se 1-2 ceaiuri pe zi; altă formulă de decoct : 20 grame la 200 ml de apă rece fierte 15-20 de minute, din care sa iau 3-4 linguri pe zi, ca expectorant şi calmant al spasmelor bronşice, ca diuretic, colagog şi antihelmintic. Asociată cu rădăcină de nalbă şi lemn dulce, se obţine un bun ceai pectoral. Din acest amestec se iau 2 linguriţe, care se pun la macerat cu o ceaşcă de apă rece. Se lasă timp de 8 ore, apoi se strecoară şi se îndulceşte. Se bea în curs de o zi.
Extern: se administrează în mâncărimi şi ulceraţii purulente, sub formă de decoct preparat din aceleasi cantităţi.
Utilizări populare: decoctul plantei se foloseşte la spălături contra durerilor de cap; ceaiul; din rizomul uscat se ia contra năduşelii; în bolile de plămâni, rădăcinile de iarbă mare si iarba-lui-Tatin se dau pe răzătoare şi se amestecă cu miere, luându-se în fiecare dimineaţă câte o linguriţă.
