Fluor: beneficii, interacţiuni, mod de administrare şi toxicitate
Fluor: importanţa fluorului pentru prevenirea cariilor a fost descoperită pentru prima dată acum 50 de ani, deşi până în prezent nu este absolut clar mecanismul de exercitare a acestui rol. Oamenii de ştiinţă continuă să cerceteze dacă fluorul are, în afară de asigurarea sănătăţii dinţilor, şi altă importanţă pentru sănătatea omului. Totuşi, în multe oraşe apa este îmbogăţită cu fluor.
Fluorul poate fi asimilat în mod direct din ceai, peşte oceanic (sardele, scrumbii afumate, scrumbii albastre, somon), consumat cu tot cu oase şi oricare alt aliment pregătit în apă fluorurată. Dacă nivelul fluorului în organism este redus, trebuie să consumaţi alimente mai bogate în această substanţă, să folosiţi pastă de dinţi fluorurată şi să vă clătiţi gura cu apă fluorurată pentru asigurarea sănătăţii dinţilor (îndeosebi la copii). Fluorul, împreună cu calciul şi fosforul, vă asigură duritatea oaselor şi dinţilor.
Fluor: interacţiuni posibile
Aluminiul, ajuns în organism de pe suprafaţa vaselor de bucătărie, cât şi cel conţinut de preparatele curative antiacide, poate imobiliza fluorul din alimente şi reduce cantitatea asimilabilă de fluor. Vasele din teflon nu contribuie la imobilizarea fluorului.
Fluor: mod de administrare
Potrivit specialiştilor, doza zilnică de fluor pentru sugari este de până la 0,1 mg, pentru copiii de un an până la 1 mg, pentru copiii de doi ani până la 1,5 mg şi pentru maturi până la 2-4 mg. Cantitatea aceasta de fluor este suficientă, cu excepţia cazurilor când este necesar un tratament special. În caz de insuficienţă a fluorului în organism, apar următoarele simptome: fragilitatea oaselor şi a dinţilor, cariile.
Fluor: toxicitatea fluorului
Deşi se regăseşte în alimentaţia noastră zilnică, fluorul este un element chimic toxic. Excesul de fluor determină apariţia fluorozei dentare, însoţită de discromii (pete de culoare albă până la maro), iar în unele cazuri putând ajunge până la distrofii grave şi pierderi de smalţ. Excesul de fluor în perioada dezvoltării duce la dereglarea formării matricei proteice, ce nu se mai înlocuieşte cu cristale de hidroxid, ci se formează cristale de fluorid de calciu de culoare închisă.
Intoxicarea cu fluor poate duce la dereglarea structurii aparatului locomotor, deformarea scheletului osos, exostize osoase, eliminarea din organism a magneziului ce participa la asimilarea calciului, afectează funcţia glandei tiroide şi paratiroide şi dereglează procesul metabolic al glucidelor şi lipidelor.
S-a descoperit că excesul de fluor duce la creşterea procentuală a bolnavilor de cancer gastrointestinal şi a afecţiunilor renale. Copiii mici sunt cei mai predispuşi excesului de fluor, deoarece ei îl asimilează cel mai repede, depozitându-l cu precădere în ţesuturi. In zonele puternic industrializate, mai ales din punct de vedere metalurgic, fluorul se găseşte în cantităţi foarte mari în apă şi sol. Plantele absorb foarte uşor fluorul cu ajutorul frunzelor.
Aşadar, fluorul în doze atent controlate este un element chimic ce intervine în protecţia organismului, în acelaşi timp în doze mari având efecte foarte nocive.
Simptomele supradozării
Starea proastă a oaselor, funcţionarea proastă a rinichilor, dereglări fizice şi psihice şi pete maro pe smalţul dinţilor la copii (în doze de 2-8 mg zilnic pentru fiecare kg din masa corpului, ceea ce corespunde cantităţii de 20-80 mg zilnic pentru un copil cu greutatea de 10 kg sau 40-120 mg zilnic pentru un copil cu greutatea 20 kg). Atenţie! Concentraţia maximă permisă de fluor în apa potabilă, conform standardelor, este de 1,5 mg/l.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Citeşte şi alte articole:
