Onicomicoza: simptome, cauze, tratament și prevenire
Onicomicoza este o infecție la nivelul unghilor de la mâini sau de la picioare. Există mai multe tipuri de infecții fungice care pot duce la dezvoltarea acestei probleme inestetice.
Existǎ 4 tipuri de infecții fungice ale unghiei: onicomicoza subunghialǎ distalǎ, onicomicoza superficialǎ albǎ, onicomicoza subunghialǎ proximalǎ și onicomicoza candidozică.
Dintre acestea, aproximativ 90% din cazurile de onicomicozǎ sunt cauzate de infecția cu tipul dermatofiți (onicomicoza subunghialǎ distalǎ).
Boala este mai frecventǎ ȋn rȃndul persoanelor mai ȋn vȃrstǎ și mai puțin frecventǎ ȋn cazul copiilor.
Cauzele care duc la dezvoltarea onicomicozei
Cauzele cele mai frecvente sunt:
Dermatofitul Trichophyton rubrum este o cauzǎ destul de frecventǎ care duce la apariția afecțiunii. Acesta face parte din categoria dermatofiți care produce aproximativ 90% din onicomicoze.
De asemenena, Trichophyton interdigitale și Trichophyton mentagrophyte mai pot fi responsabili de apariția onicomicozei.
Candida albicans este responsabilǎ pentru 5% din cazuri de onicomicozǎ.
Cauze mai puțin frecvente:
Ciuperca de pǎmânt și mucegaiul (nondermatophytes)
Ciuperca saprofitǎ yeats care face parte din flora normalǎ a organismului, ȋnsǎ anumiți factori precum utilizarea antibioticelor favorizeazǎ dereglarea echilibrului natural.
Factori care predispun la apariția onicomicozei:
Onicomicoza apare dupǎ ce persoana are un contact direct cu fungul care produce boala. Ȋn funcție de anumiți factori necunoscuți, boala ȋncepe sǎ se dezvolte la nivelul unghiei și a patului unghial.
Nu ȋntotdeuna persoanele care au acești fungi la nivelul unghilor dezvoltǎ afecțiunea.
- Căldură și umiditatea favorizează prezența ciupercii
- Încălțămintea foarte strȃnsǎ poate fi un factor ce predispune la apariția infecțiilor fungice
- Bolile care influențează imunitatea pot predispune la apariția onicomicozei
Simptomele onicomicozei
Simptomele date de boalǎ variazǎ de la o persoanǎ la alta și depid de tipul de infecție.
Cel mai frecvent, onicomicoza apare la degetele de la piciare deoarece aici gǎsește un mediu propice dezvoltǎrii.
Cu toate acestea, poate afecta atȃt unghia cȃt și patul unghial.
Simptomele comune mai multor tipuri de infecții sunt:
- Unghia poate avea un aspect îngroșat și galben, sau tulbure
- Acestea devin dure și sfărâmicioase, sau se pot separa de patul unghial
- Apariția unei unghii noi subțiate, sub unghia afectatǎ de infecție
Diagnosticarea onicomicozei
Diagnosticul poate fi pus de medicul de familie sau de medicul dermatolog.
Prezentarea la medic este necesarǎ mai ales atunci cȃnd pacientul ȋncepe sǎ simtǎ un disconfort: durere, extinderea infecției, aspect fizic neplǎcut.
Pentru a se evita diagnosticarea greșită, medicul va recomanda prelevarea de țesut pentru analiza culturii fungice sau analiza mostre prin metoda hidrohidului de potasiu.
Alte boli care au simptome asemǎnǎtoare cu onicomicoza sunt:
- Psoriazisul unghilor
- Lichenul plan
- Dermatita de contact
- Sindromul Reiter
- Boala Darier
Tratamentul onicomicozei
Dacǎ unghia este doar decoloratǎ și firavǎ, fǎrǎ a fi dureroasǎ, medicul poate sǎ nu considere necesar aplicarea unui tratament.
Cu toate acestea, ȋn cazuri mai grave ȋn care apare durerea iar aspectul leziunii este inestetic, se poate aplica tratament.
Specialiștii recomandǎ ca pacienții diabetici care prezintǎ onicomicozǎ sǎ ȋnceapǎ tratamentul indiferent dacǎ existǎ sau nu durere.
Tratamentul este alǎtuit din:
- medicamente antimicotice orale – pentru forme medii sau severe de onicomicozǎ
- medicamente antimicotice topice – pentru aplicarea la nivelul unghiei, recomandate ȋn cazurile mai ușoare
Ȋn cazurile severe, atunci cȃnd durerea devine o problemă, ȋndepǎrtarea chirurgicalǎ a unghiei poate fi cea mai bunǎ modalitate de tratament.
Prevenirea onicomicozei
Dupǎ ce onicomicoza a apǎrut pentru prima datǎ riscul de recurențǎ este destul de mare, iar dintre pacienții care au primit ca tratament medicamente antimicotice, un procent de aproximativ 20% prezintǎ o recidivǎ ȋn maxim un an de la infecția inițialǎ.
Metodele de prevenire a afecțiunii includ îmbunătățirea standardelor de igienă, alegerea pantofilor potriviți, ȋngrijirea și curǎțarea unghiilor, mai ales ȋn cazul pacienților care au un risc mai mare de a dezvolta onicomicozǎ.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Citeşte şi alte articole:
