Ceaiul de plante versus consumul de ierburi:

Ambele căi sunt benefice și una o completează pe cealaltă. Plantele medicinale și culinare fac parte integrantă din nutriție, ambele având proprietăți care ajută la o stare de homeostază. Insă unele plante nu se pretează a fi consumate „crude”. Unele dintre ingredientele active din plante pot fi mai ușor de absorbit din apă decât din alimente. De asemenea, poate fi posibilă obținerea unei concentrații mai mari în ceai decât să mănânci – de exemplu, puteți face cu ușurință un ceai cu 10 grame de plante, dar probabil că nu doriți să mâncați 10 grame de ceai. Pot exista alte beneficii, dar cred că aceste două sunt importante.

Acțiunea de încălzire a plantelor împreună în apă creează noi compuși care se formează atunci când substanțele chimice sunt extrase din plante în ceai. Există alți compuși care sunt eliberați numai cu căldură. Dacă se fierbe un ceai, mai degrabă decât să se facă cu apă fierbinte, poate provoca unele substanțe volatile să se evapore în aerul din jur.

Ghimbirul este un exemplu ușor neobișnuit, deoarece este ușor să mănânci în forma sa non-ceai. Dar, ca ceai, ar putea intra în sistemul tău mai repede decât ca o masă solidă.

Multe alte ceaiuri din plante sunt făcute din frunze și sunt în mare parte disponibile uscate. Așa că mâncarea frunzelor uscate nu este cu adevărat o opțiune, și nu toate frunzele sunt deosebit de digerabile în formă integrală. Același lucru se întâmplă și pentru rădăcini, coajă și alte părți ale plantelor care ar putea să nu fie plăcute la gust în forma lor naturala. Experiența consumului de ceai ar putea fi mult mai plăcută.

Pregătirea și utilizarea depind de starea pe care intenționați să o tratați sau să o preveniți.

Acestea fiind spuse, ați putea mânca frunze de ceai și a lua o mulțime din substanțele sale nutritive, dar unele nu sunt bune la gust.

Unele plante nu pot fi consumate ca atare deoarece sunt prea amare, astfel încât se pretează mai bine ca ceai.