Zmeura – Rubus idaeus (Familia Rosaceae)
Zmeura este un arbore fructifer înalt până la 2.5 metri, cu ramuri spinoase, frunze argintii pe partea inferioară, flori albe şi fructe roşii, aromate, comestibile. Mai este cunoscut sub denumirea de rug de munte. Zmeura creşte bine pe soluri luminoase, pe coase stâncoase, în special în tăieturi de pădure din zona de deal şi de munte. Este cultivat pentru fructele sale parfumate, gustoase şi hrănitoare.
In scopuri medicinale se folosesc frunzele tinere, care se recoltează înaintea şi în timpul înfloririi prin strujirea foliolelor de pe peţiolul principal. Foliolele se usucă la umbră, în strat subţire, în locuri bine aerate. Frunzele (Folium rubi idaei) uscate au miros plăcut şi gust astringent. Fructele se recoltează eşalonat, pe măsura coacerii.
Componenţii principali: tanin (circa 10%), vitamina C (circa 800 mg %) şi substanţe de natură flavonoidică.
Proprietăţi şi indicaţii:
Intern: astringent, dezinfectant, micşorează aciditatea gastrica (în diaree, gastrite hiperacide, pirosis – arsură la stomac, ca şi în alte afecţiuni ale aparatului digestiv); ceai alimentar plăcut rezultat din frunzele de nuc, afin şi zmeur; în unele zone ale ţării, ceaiul din frunze sau ramuri tinere se bea contra tusei, răcelii şi fierbinţelii, precum şi contra durerilor de cap (vezi şi Migrena, Nevralgia), de stomac şi de inimă; în alte locuri, ceaiul din frunze ori decoctul din tulpinele tinere tăiate în bucăţele, fierte până se îngălbeneşte apa, se bea seara, în bolile de rinichi.
Extern: frunza uscată la soare se foloseşte pentru buboaie vinete; se înmoaie în apă călduţă, se pune pe ele şi se leagă cu o cârpă curată.
Mod de folosire:
a. Infuzie – o linguriţă de frunze la 200 ml de apă clocotită, din care se beau două ceaiuri pe zi; decoct şi preparate dietetice.
b. Suc de zmeură, fragi, afine, căpşuni: se pregăteşte din 200 g de fructe (un singur fel de fructe sau amestec) spălate şi zvântate care se storc prin tifon, apoi se îndulceşte cu 5 g de zahar şi se consumă imediat.
c. Spuma de fructe cu griş este recomandată în gastrita hiperacidă, ulcer, dispensii de putrefacţie, gută, hepatită acută şi cronică, rectocolită hemoragică, insuficienţă cardiacă, hipertensiune, ateroscleroza, afecţiuni renale, boli infecţioase şi de nutriţie etc. Se folosesc 150 g de fructe zemoase (căpşuni, zmeură, afine, vişine etc.), 20 g de gris, 15 g de zahăr şi 250 ml de apă. Se stoarce sucul din 75 g de fructe, iar pulpa stoarsă împreună cu restul de 75 g de fructe întregi se fierb şi se strecoară. In lichidul rezultat se adaugă treptat grişul şi zahărul, continuând fierberea circa patru minute. Se opreşte din fiert şi se mai amestecă încă cinci minute la rece, apoi se adaugă sucul de fructe. Spuma de fructe este mai hrănitoare dacă se stoarce întreaga cantitate de fructe, iar grişul se fierbe în lichidul rezultat prin fierberea fructelor stoarse.
d. Gelatina din suc de fructe (zmeură, afine, căpşuni) se recomanda în gastrite, ulcer, hepatite cronice, ciroze, litiază biliară, rectocolită hemoragică, afecţiuni renale şi cardiace, hipertensiune, ateroscleroză, colită etc. Gelatina se poate folosi şi în diabet, însă îndulcită cu zaharină. Sunt necesare 250 g de fructe proaspete, 20 g de zahăr, 1.5 foi de gelatină şi 75 ml de apă. Se extrage sucul din fructe, iar resturile se fierb cu 50 ml de apă şi se strecoară. In jumătate din lichidul fierbinte rezultat, se dizolvă gelatina înmuiată în apă rece, se amestecă bine, apoi se răstoarnă într-o formă umezită şi se pune la rece.