Vezica urinară hiperactivă
Vezica hiperactivă este o problemă care provoacă o dorinţă bruscă de urinare. Suprimarea vezicii hiperactive se poate dovedi dificilă, iar uneori aceasta duce la pierderea involuntară de urină, afecțiune cunoscută sub numele de incontinenţă urinară.
După evaluarea realizată pentru a determina cauza vezicii hiperactive, pacientul poate primi un tratament care să reducă sau să elimine simptomele provocate de vezica hiperactivă.
Cauzele care duc la apariţia sindromului vezicii hiperactive
Mai mulţi factori pot cauza sau pot contribui la dezvoltarea sindromului vezicii hiperactive.
Acesti factori includ:
Funcţionarea defectuoasă a detrusorului;
Tulburările neurologice, cum ar fi boala Parkinson, accidente vasculare cerebrale şi scleroza multiplă, sunt adesea asociate cu o vezică urinară hiperactivă.
Infecţii acute ale tractului urinar pot determina simptome foarte asemănătoare cu cele al vezicii hiperactive;
Anomalii ale vezicii urinare, cum ar fi tumori ale vezicii urinare;
Consumul în exces de cofeina sau alcool;
Medicamente care determină o creştere rapidă a producţiei de urină;
În unele cazuri, medicii nu pot identifica cauza care a dus la dezvoltarea vezicii urinare hiperactive.
Simptomele sindromului vezicii hiperactive
Printre simptomele specifice sindromului vezicii hiperactive se numără:
- Nevoia bruscă de a urina
- Pierderea involuntara de urină
- Urinarea frecventă
Diagnosticarea sindromului vezicii hiperactive
Într-o primă instanţă medicul va efectua unele analize de rutină cum ar fi:
- Un examen fizic, cu accent special pe abdomen şi organele genitale
- Un test de urină pentru a detecta posibilele infecţii, urme de sânge sau de alte anomalii
- Un examen neurologic pentru a identifica problemele senzoriale sau reflexele anormale
Vezica urinară hiperactivă: Teste de specialitate
Medicul poate solicita efectuarea unor teste urodinamice, care sunt utilizate pentru a evalua funcţia vezicii urinare şi capacitatea acesteia de a se goli.
Testele includ:
Măsurarea impulsurilor nervoase ale vezicii urinare. Electromiografia evaluează coordonarea impulsurilor nervoase la nivelul muşchilor vezicii urinare şi la nivelul sfincterului urinar. Senzorii sunt ataşaţi pe piele, la nivelul pelvisului.
Radiografii sau ultrasunete pentru a crea imagini ale vezicii urinare, în asociere cu un studiu de presiune.
Examinare endoscopică a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului. Un dispozitiv sub forma unui tub subţire, cu un obiectiv mic, permite medicului să vizualizeze interiorul uretrei şi a vezicii urinare. Cu ajutorul acestui aparat, medicul poate verifica dacă există anomalii în tractul urinar inferior, cum ar fi pietre la nivelul vezicii urinare sau tumori.
Măsurarea cantităţii de lichid rămasa în vezica urinară. Când pacientul experimentează incontinenţă urinară, vezica nu se poate goli complet. Restul de lichid determină, de obicei, simptome identice cu cele ale sindromului vezicii urinare hiperactive. Pentru a măsura urina reziduală, un cateter este trecut prin uretră în vezica urinară. Cateterul va scurge lichidul pentru a fi apoi măsurat.
Tratamentul sindromului vezicii urinare hiperactive
Tratamentul medicamentos
Medicamentele care relaxează vezica urinară pot fi eficiente pentru atenuarea simptomelor de vezică hiperactivă şi pentru a reduce episoadele de incontinenţă urinară.
Vezica urinară hiperactivă: Aceste medicamente includ
- Tolterodina
- Oxibutinina
- Trospiumul
- Solifenacinul
Tratamentul chirurgical
Chirurgia pentru a trata vezica urinară hiperactivă este rezervată pentru persoanele cu simptome severe, care nu răspund la alte tratamente.
Intervenţiile includ:
Chirurgia realizată pentru a spori capacitatea vezicii urinare. Aceasta este o procedură chirurgicală majoră, cu potenţiale reacţii adverse grave ce presupune înlocuirea unei părţii a vezicii urinare. Deoarece aceasta este o procedură chirurgicală majoră, cu potenţiale reacţii adverse grave, această operație este recomandată doar în cazurile severe.
Îndepărtarea vezicii urinare. Această procedură este folosită ca o ultimă soluţie şi implică eliminarea vezicii urinare şi construirea chirurgicală a unui sistem care să permită ataşarea unui sistem pentru colectarea urinei.
Vezica urinară hiperactivă: Alte tipuri de tratamente
- Tratamentul cu toxina botulinică
- Stimularea nervilor sacrali
- Realizarea unui program de mers la toaletă sau a unui program pentru a consuma lichide
- Exerciţiile Kegel pentru a consolida muşchii pelvieni şi sfincterului urinar
- Utilizarea unui cateter intermitent, la recomandarea medicului
Toxina botulinică, tratament pentru vezica urinară hiperactivă
Tratamentul pentru sindromul vezicii urinare hiperactive este dat în funcţie de stadiul bolii. În primă fază, specialistul va încerca să găsească şi să trateze cauza afecţiunii, cu ajutorul antibioticelor, a medicamentelor pentru tonifierea sfincterului sau a altor dispozitive speciale pentru a antrena şi susţine muşchii bazinului.
Pe lângă acestea, se mai pot injecta anumite substanţe în ţesutul vezicii şi se pot efectua chiar şi intervenţii chirurgicale pentru refacerea muşchilor, ligamentelor şi chiar repoziţionarea vezicii. Un alt tratament pentru sindromul vezicii urinare hiperactive este şi injecţia cu colagen sau toxină botulinică.
O singură injectare cu toxină botulinică în vezica urinară poate duce la ameliorarea simptomelor. Însă efectul nu este unul de lungă durată (9 luni).
Vezica urinară hiperactivă: Sfaturi
- consumă cât mai puţine lichide şi mergi la baie pentru a urina înainte de culcare
- evită în ultima partea a zilei mâncărurile condimentate şi dulciurile
- evită fumatul şi alcoolul
- practică exerciţiile Kegel pentru a avea mai mult control asupra vezicii urinare
Prevenirea sindromului vezicii hiperactive
Pentru a reduce riscul de apariţie a sindromului vezicii hiperactive:
- Faceţi exerciţii fizice în mod regulat
- Limitaţi consumul de cofeină şi alcool
- Renunţaţi la fumat
- Gestionaţi diabetul zaharat
- Consolidați-vă muşchii pelvieni prin exerciţii Kegel, de cel puţin trei-patru ori pe săptămână
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Citeşte şi alte articole: