Urzica Moartă – Lamium album ( Labiatae )

Denumiri populare mai cunoscute: faţa mâţei, sugel alb, urzica albă, urzica creaţă, urzica surdă.

Urzica Moartă este o planta erbacee, vivace, cu flori mari albe, foarte răspândită pe marginea pădurilor, în şanţuri umede, pe lângă garduri şi păduri, în tufărişuri, mai rar creşte în câmpie. Este mai abundentă din zona colinară până în cea subalpină. Infloreşte din aprilie până în august. Se poate confunda cu alte specii de Lamium mult mai comune, cu floare roşie (in special Lamium purpureum, Lamium amplexicaule, Lamium maculatum), sau cu flori galbene (Galeobdolon luteum), care au aceeaşi denumire populară de urzica moartă; se mai aseamănă cu Ballota nigra (Catuse), plantă mai viguroasă şi înaltă până la un metru şi cu Marrubium vulgare (Unguraş).

In scopuri medicinale se folosesc florile fără calciu (Flores Lamii albi) şi planta înflorită (Herba Lamii albi) recoltate din martie până în septembrie, întrucât înflorirea are loc eşalonat. Recoltarea se face pe timp uscat, după ce se ridica roua, prin ciupire, fără a fi strânse între degete. Florile se pot obţine şi prin tăierea tulpinilor şi detaşarea ulterioare a florilor. Produsul are miros caracteristic şi gustul dulceag-mucilaginos.

Componenţii principali: mucilagii, flavonoide, tanoizi, saponozide, glicozide, ulei volatil, săruri de potasiu etc.

Proprietăţi: emolient, expectorant, astringent, antidiareic, sedativ.

Indicaţii:

Intern: infuzie în bolile aparatului genito-urinar (leucoree, dismenoree şi în hipertrofia sau inflamaţia prostatei); pentru calmarea stărilor nervoase ale femeilor în timpul menopauzei se foloseşte urzica moartă; în tulburările gastrointestinale şi ale căilor respiratorii (bronşite) ceaiul de urzică moartă aduce o îmbunătăţire, având proprietăţi emoliente şi expectorante; în insomnii şi în diaree uşoare.

Extern: sub forma de băi, urzica moartă se recomandă în abcese, tumori, varice, ulcere şi umflături ale gutei.

Mod de folosire:

Intern: infuzie cu o jumătate sau o linguriţă de flori ori plantă mărunţite la 250 ml de apă clocotită. Se lasă un sfert de oră, apoi se filtrează, se îndulceşte şi se beau două – trei ceaiuri pe zi.

Extern: infuziile de urzică moartă se utilizează mai mult în medicina populară în metroragii, leucoree, în inflamaţiile prostatei; spălăturile vaginale se fac cu o soluţie mai concentrată 5 %- 8 % (50 grame la un litru de apă clocotită, seara înainte de culcare).

Utilizări populare: în boli de piept, răceală, tuse şi tuse convulsivă se foloseşte ceaiul de flori sau din tulpinile florifere, sau un sirop din conuri de molid; în tratarea reumatismului se utilizează urzica fiartă în vin, dimineaţa şi seara.