Trifoiştea

trifoistea doftoria

Menyanthes trifoliata ( Gentianaceae )

Denumiri populare mai cunoscute: trifoiul de baltă, trifoiştea de baltă, plumânare.

Plantă erbacee, palustră, perenă, cu frunze cordate, nedivizate şi flori roz. Creşte în locuri cu umiditate excesivă, în locuri înmlăştinite, turbării, pâraie cu apă lentă, ajungând până la altitudinea de 1300 de metri. Infloreşte din aprilie până în iunie.

In scopuri medicinale se recoltează frunzele (Folium Trifolii fibrinii sau Folium Menyantidis) în timpul înfloririi, prin tăiere cu peţiol cu tot.

Componenţii principali: meninatozidă (o heterozidă amară), gentianină (alcaloid), derivati oxidihidrofenolici (acizi – oxicinamicocafeic, crorogenic şi cafeic).

Proprietăţi: stimulează funcţiile hepatice; echilibrează pe cale neurovegetativă procesele digestive prin stimulare adrenergică şi scăderea reactivităţii colinergice; ajută secreţia peptică şi măreşte acţiunea hiperglicemiantă a adrenalinei.

Indicaţii: tonic amar, gastric, stimulează funcţiile hepatice, creşte apetitul, acţionează în dispepsii de natură diferită.

Mod de folosire: infuzie – 1 g %, câte o cană de ceai înaintea celor două mese principale.

Utilizări populare: contra frigurilor şi limbricilor – ceaiul din flori; în bolile de plămâni, ca tonic şi antiscorbutic – ceaiul sau decoctul din frunze; pentru mărirea poftei de mâncare, plămădită în rachiu se bea înaintea mesei.