Abces – colecţie purulentă, bine delimitată şi determinată de un microb piogen.
Alienaţie mintală – stare psihopatologică gravă (boală mintală)
Analeptic – substanţă simulantă bulbară acţionând asupra centrului respirator, vasomotor şi vagal.
Analgezic – medicament care suprimă sau atenuează durerea.
Anemie – stare patologică caracterizată prin scăderea sub valorile normale a hemoglobinei, eritrocitelor şi hematocritului pe unitatea de volum de sânge.
Anti (din grecescul anti „contra”) – prefix care indică faptul că un medicament este folosit contra unei maladii.
Antiasmatic – medicament care suprimă crizele de astm.
Antibiotic – substanţă organică elaborată de unele microorganisme şi ciuperci inferioare, capabilă să distrugă sau să împiedice dezvoltarea microbilor.
Antidiareic – medicament care tratează diareea.
Antidiabetic – medicament folosit în tratamentul diabetului.
Antidot – substanţă capabilă să neutralizeze acţiunea unei otrăvi pătrunsă în organism.
Antiflogistic sau antiinflamator – substanţă folosită pentru combaterea inflamaţiei.
Antifungic sau antimicotic – medicament activ contra ciupercilor şi levurilor parazite ale omului şi animalelor.
Antihelmintic – medicament care provoacă eliminarea viermilor intestinali.
Antihemoroidal – medicament contra hemoroizilor.
Antihistaminic – substanţă care neutralizează histamina, deci cu efect antialergic.
Anorexie – suprimarea poftei de mâncare.
Antiseptic – substanţă chimică capabilă să distrugă bacteriile din organisme şi din produsele animale şi vegetale.
Antilitiazic – medicament care previne şi combate formarea calculilor (pietrelor) în interiorul unui organ sau în canalele excretoare ale acestuia.
Antispastic sau antispasmodic – agenţi sau medicamente care diminuează sau suprimă spasmul musculaturii netede de la nivelul aparatelor digestiv şi vascular.
Antisudorific – medicament folosit pentru a diminua exagerarea sudaţiei datorită unei stări patologice.
Antiulceros – medicament utilizat în tratamentul ulcerului.
Apetit – dorinţa şi plăcerea de a mânca.
Aritmie – tulburări în ritmul bătăilor inimii.
Arterioscleroza – stare patologică caracterizată prin îngroşarea şi întărirea pereţilor arterelor, însoţită în majoritatea cazurilor de hipertensiune.
Arterită – inflamarea sau leziunea degenerativă a unei artere.
Artrită – inflamaţia uneia sau mai multor articulaţii manifestată prin edem rosu, căldură şi durere locală, greutate în mişcările articulaţiei.
Astm – afecţiune a aparatului respirator caracterizată prin greutatea în evacuarea aerului din plămâni şi prin nevoia intensă de aer datorată bronhoconstricţiei.
Astringent – medicamente care produc o strângere a ţesuturilor în majoritatea cazurilor, a capilarelor şi a orificiilor; plantele îşi datorează taninurilor proprietăţile lor astringente.
Avitaminoză – boală cauzată exclusiv din insuficienţa sau absenţa de vitamine.
Bactericid – substanţă capabilă să omoare bacteriile.
Bacteriostatic – substanţă care împiedică dezvoltarea bacteriilor.
Behic – medicament capabil să calmeze tusea.
Bronşită – inflamarea traheei şi a bronhiilor.
Catar – inflamaţia nepurulentă a mucoaselor nazale însoţită de secreţia abundentă.
Cardiotonic – medicament care stimulează inima prin creşterea puterii de contracţie a muşchiului cardiac, restabilind ritmul normal al bătăilor inimii.
Carminativ – medicament de origine vegetală care linişteşte durerile abdominale şi expulzează gazele din intestin.
Cicatrizant – medicament care înlesneşte vindecarea rănilor.
Cistita – inflamaţia vezicii urinare.
Colecinetic – medicament care provoacă golirea veziculei biliare.
Colecistopatie – inflamaţia acută sau cronică a veziculei biliare.
Colelitiaza – stare patologică a veziculei biliare caracterizată prin prezenţa calculilor la nivelul acesteia.
Coleretic – medicament care stimulează secreţia biliară de către celula hepatică.
Colagoc – agent care stimulează contracţia veziculei biliare şi evacuarea bilei în intestin.
Colică – durere abdominală acută, ce apare brusc, sub formă de criză (exemplu: apendiculară, intestinală, renală, hepatică).
Contuziunea – lovitură produsă de un corp dur, contondent, fără ruperea pielii sau a oaselor.
Convalescenţă – perioada intermediară între sfârşitul unei boli şi revenirea la starea de sănătate completă.
Declorurant – medicament care favorizează îndepărtarea clorurilor (de sodiu).
Depresiv – agent sau stare care provoacă slăbirea psihică şi fizică în timpul unei maladii.
Diaforetic – medicament care produce transpiraţie.
Diaforezeă – transpiraţie abundentă.
Diaree – expulzarea accelerată şi repetată (de 5-15 ori pe zi) de materii fecale moi sau lichide.
Diabet zaharat – maladie caracterizată prin imposibilitatea organismului de a utiliza glucidele din alimentaţie, manifestă clinic şi paraclinic prin eliminarea abundentă de urină, creşterea concentraţiei glucozei în sânge (hiperglicemie) şi apariţia ei în urină (glicozurie).
Depurativ – medicament care contribuie la expulzarea din organism a toxinelor şi a produsilor rezultaţi din dezasimilare.
Dermatoză – boală a pielii cu caracter degenerativ.
Dischinezie biliară (distonie biliară) – tulburare motorie care împiedică scurgerea bilei din vezicula biliară şi este însoţită de manifestări dureroase.
Dismenoree – menstruaţie cu dureri.
Dispepsie – dificultate în digestia alimentelor.
Diureză – procesul de formare şi eliminare de urină.
Dizenterie – boală infecţioasă şi contagioasă caracterizată prin dureri abdominale, tenesme (senzaţie dureroasă şi de necesitate), scaune frecvente (5-50 pe zi), în cantitate redusă, lipsite de materii fecale, cu mucozităţi şi sânge („flegma rectală”).
Edem – acumulare de lichid seros în spaţiile intercelulare ale unor organe (plămâni, creier, ficat) sau ale ţesutului subcutanat.
Emenagog – substanţă sau produs care provoacă apariţia fluxului menstrual întârziat sau suprimat.
Emetic – medicament care provoacă voma.
Emolient – substanţă medicamentoasă care diminuează stările de inflamaţie ale mucoaselor şi înmoaie pielea.
Enterită – inflamaţia intestinului subţire.
Enterocolită – inflamaţia intestinului subţire şi a celui gros (colită).
Eretism – stare de excitare a unui organ (genital, cardiac).
Eupeptic – medicament care ajută la stabilirea unei digestii normale.
Excpectorant – medicament care asigură fluidificarea şi eliminarea secreţiilor traheobronşice.
Extrasistolă – contracţie anormală şi prematură a inimii, întrerupând temporar regularitatea ritmului cardiac.
Faringită – inflamaţia faringelui.
Febrifug – medicament care scade febra.
Fungicid – substanţă chimică folosită în combaterea bolilor produse de ciuperci.
Galactogog – medicament care stimulează secreţia laptelui la femei în perioada de alăptare.
Gastrită – inflamaţia acută sau cronică a mucoasei stomacului.
Gastroenterită – inflamaţia simultană a mucoasei stomacului şi a intestinului subţire cu evoluţie acută sau cronică.
Gută (podagră) – boală cronică caracterizată prin creşterea concentraţiei acidului uric în sânge şi depozitarea sărurilor sale (urati) în ţesutul cartilaginos, în special la nivelul articulaţiilor mici ale mâinii şi piciorului.
Hemoroizi – dilataţie varicoasă a plexului venos perianal.
Hemoragie – scurgerea sângelui în afara aparatului vascular prin ruperea sau creşterea permeabililtăţii pereţilor vasculari.
Hemostatic – medicament sau agent de altă natură capabil să oprească hemoragia.
Hepatic – tot ce are legătură cu ficatul.
Hipoglicemiant – medicament care scade concentraţia de glucoză din sânge.
Hipertensiune – creşterea presiunii sanguine în circulaţia sistemică peste 150 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi peste 95 mm Hg pentru tensiunea diastolică.
Hipotensiune – valori tensionale mai mici decât 110 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi sub 55 mm Hg pentru tensiunea diastolică.
Icter sau gălbinare – simptom sau sindrom caracterizat prin îngălbenirea pielii şi a mucoaselor din cauza impregnării lor cu un pigment biliar (bilirubina).
Laringită – inflamarea laringelui.
Laxativ – medicament care provoacă o purgaţie uşoară, fără a irita mucoasa intestinală.
Leucoree sau poala albă – secreţie vaginală alb – mucoasă, care poate fi fiziologică, hormonală, infecţioasă sau parazitară.
Meteorism – balonarea abdomenului din cauza acumulării de gaze în stomac, dar mai ales în intestinul subţire şi gros.
Metrită – inflamaţie a uterului.
Metroragie – hemoragie uterină produsă în afara perioadelor menstruale obişnuite.
Midriază – dilatarea pupilelor.
Miocard – muşchiul inimii.
Miocardită – inflamarea miocardului caracterizată clinic prin oboseală la eforturi mici, tahicardie, palpitaţii, jenă precordială, uneori tulburări de ritm.
Narcotic – medicament sau substanţă care provoacă somnolenţă prin diminuarea sensibilităţii organismului.
Nefrită – leziuni inflamatorii ale glomerulilor, manifestându-se prin edeme, hipertensiune arterială, insuficienţă renală, proteinurie şi hematurie.
Oxiurază (oxiuriază) – boală determinată de prezenta în intestin la om, în special la copii, a viermelui denumit oxiur.
Parasimpaticolitic – medicament care determină efecte contrare parasimpaticului, manifestându-se prin bronhodilataţie, scăderea secreţiilor gastrice şi bronşice, efecte reduse asupra inimii şi vaselor.
Parasimpaticomimetic – medicament care produce efecte asemănătoare cu stimularea parasimpaticului (bronhocontrictie, bradicardie, scade tensiunea arterială, hipersecreţia glandelor digestive şi bronşice).
Parodontoză – maladie care provoacă degenerarea ţesuturilor de susţinere şi de fixare a dinţilor.
Pectoral – medicament care produce fluidificarea secreţiilor bronşice.
Pielită – inflamaţia bazinetului renal.
Pilor – orificiu (sfincter muscular) care face comunicarea între stomac şi duoden.
Psihotrop – substanţă medicamentoasă care acţionează asupra psihicului.
Purgativ – medicament lipsit de toxicitate care provoacă evacuarea conţinutului intestinal.
Revulsie – procedeul terapeutic care constă în a provoca o iritaţie locală superficială într-o regiune mai mult sau mai putin îndepărtată de un organ bolnav, cu scopul de a înceta o stare congestivă sau inflamatoare.
Revulsiv – remediu capabil să producă revulsie.
Rubefiant – medicament care înroşeşte (irită) pielea, determinând o acţiune revulsivă.
Secreţie – produs al activitătii glandelor exo – sau endocrine, de care au nevoie diferitele funcţiuni ale organismului.
Sedativ – medicament care calmează o stare de excitaţie.
Sialogog – substanţă care provoacă secreţia salivei.
Somnifer – substanţă care produce somnul.
Spasm – contracţie violentă şi puternică a unui muşchi sau grup de muşchi.
Spasmolitic – vezi antispastic.
Stimulent – medicament care creşte funcţiile unui organ.
Stiptic (astringent) – vezi astringent.
Stomahice – medicamente care uşureazăactivitatea stomacului.
Stomatită – inflamaţia mucoasei bucale.
Stază – oprirea sau încetinirea unui lichid organic care circulă (sânge, umori etc.).
Sudoare – secreţie apoasă, cu compoziţie asemănătoare cu aurinii elaborată de glandele sudoripare şi eliminată prin porii pielii.
Sudorific – agent care produce sudoarea.
Tahicardie – accelerarea frecventei cardiace (mai mult de 90-100 de bătăi pe minut).
Tenifug – medicament care provoacă distrugerea sau expulzarea teniei.
Tonice amare – remedii aproape toate de origine vegetală, cu gust amar, care cresc secreţia salivei, a sucurilor gastrice şi intestinale producând o mărire a apetitului.
Topice – agenţi medicamentoşi, de uz extern, folosiţi pentru a modifica local reacţia pielii sau a mucoasei cavităţilor care cominucă cu mediul exterior (cataplasmele, unguentele, făina de muştar etc.).
