Stop cardio respirator
În primul rând stopul cardiac nu trebuie confundat cu un un stop cardio-respirator. Stopul cardiac înseamnă oprirea inimii, iar stopul cardio-respirator se produce în momentul în care funcția respiratorie încetează.
Stopul cardiac duce la oprirea respirației după un aproximativ un minut, motiv pentru care de cele mai multe ori se intră în stop cardio-respirator, adică, moarte clinică.
Moartea clinică este starea organismului în condițiile opririi complete a circulației respirației și activității funcționale.
- durata morții clinice 3-5 minute, la hipotermie- 2 ore;
- debutul este brusc;
- moartea clinică stare reversibila.
Sistemele afectate- cardiovascular, respirator.
Dacă nu se intervine la timp, stopul cardio-respirator poate aduce moarte subită.
Ce se întâmplă cu organismul în timpul unui stop cardio-respirator
Pacientul este în stare de inconștientă, nu mai respiră și bătăile cardiace nu pot fi percepute. De la momentul constatării acestor semne clinice, măsurile de resuscitare trebuie instituite imediat.
În stopul cardio respirator, fiecare secundă este importantă. În primele două-trei minute, masajul cardiac se impune.
Această procedura stimulează puternic circulația sângelui, fapt ce ajută pacientul să rămână în viață până la sosirea ajutorului medical specializat.
Există un anumit tipar de comportament în cazul în care sunteți de față la un stop cardio-respirator.
Șansele de supraviețuire cresc dacă se începe imediat resuscitarea. Măsurile trebuie aplicate hotărât, altfel șansele bolnavului cu stop cardio-respirator scad.
- Sunați la 112 și anunțați situația de urgență.
- Verificați dacă persoana respectivă răspunde când vorbiți cu ea.
- Eliberați căile aeriene prin hiperextensia capului și ridicarea bărbiei.
- Verificați dacă persoana respiră sau nu.
Se eliberează căile respiratorii prin ridicarea bărbiei şi hiperextensia capului (înclinarea spre spate) apăsând pe frunte.
Pune-ți una dintre mâini pe fruntea victimei, astfel încât degetul mare și cel arătător să rămână libere pentru a putea pensa nasul victimei când i se face respirație gură la gură.
În acelaşi timp, cu două degete de la mâna cealaltă ridică bărbia victimei. Dacă victima este inconștientă este posibil ca limba să-i cadă în spate, spre faringele posterior, blocând astfel căile aeriene superioare.
Eliberează gâtul de eventualele haine strânse. Îndepărtează orice cauză de obstrucție din gură. Apleacă-te asupra victimei cu fața către torace și ascultă respirația la nivelul cavității bucale a victimei.
Încearcă să simți dacă există schimb de aer apropiind obrazul de nasul şi gura victimei. Observă mișcările pieptului pentru a decide dacă respiră. Încearcă să detectezi dacă respiră timp de minim 5-10 secunde!
Pulsul se poate simți cel mai bine pe artera carotidă care este situată în șanțul format de unul din mușchii gâtului şi mărul lui Adam. Degetele arătător și mijlociu localizează mărul lui Adam şi vor aluneca lateral pe gât până se simte pulsul în vârful acestora.
Această etapa poate fi executată simultan cu verificarea respiraţiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.
Simptome ale unui stop caradiac ce pot duce la stop-cardio respirator
Deși cel mai frecvent, durerea în piept nu este singurul simptom.
Stare permanentă de oboseală
70% dintre persoanele care au suferit un atac de cord s-au confruntat cu o stare accentuată de slăbiciune, cu săptămâni sau chiar luni înainte de nefericitul incident.
Oboseala nejustificată poate fi provocată și de hipertensiune arterială sau diverse afecțiuni cardiace.
Durerea la nivelul umărului sau al maxilarului
Unele persoane au simțit, înaintea unui atac de cord, durere în zonă gâtului sau au avut impresia că această a iradiat către maxilar, bărbie sau urechi, în timp ce alți pacienți au resimțit durerea numai în umăr, antebrațe sau coate.
Alarmante sunt durerile care apăr și dispar brusc, nu cele care persistă. Disconfortul poate însemna, secunde, minute și chiar ore.
Senzația de picioare umflate
Specialiștii au determinat o legătură și între mușchiul inimii și picioarele umflate. Mai exact, se pare că atunci când miocardul nu mai funcționează corect, circulația sangvina este afectată, fapt ce duce la retenția de lichide și apariția edemelor. Prima oară se umflă tălpile, apoi gleznele și gambele, acestea fiind principalele zone cu circulație sangvină deficitară.
Disconfortul digestiv
Există și pacienți care s-au plâns de disconfort la nivelul stomacului. Dacă atacul de cord este preîntâmpinat de manifestări ce mimează o afecțiune digestiva (de exemplu, greață sau vărsături), confuzia bolnavului și, din păcate, în unele cazuri chiar și a medicului, este mare.
Senzația de sufocare în lipsă efortului fizic
Alte simptome care pot da de bănuit sunt: senzația lipsei de aer, sufocarea, palpitații însoțite sau nu de transpirații, senzația de amețeală, de pierderea cunoștinței, culminând cu stop cardio-respirator.
Și tulburările de somn
(dificultatea de a adormi, lipsa somnului sau somnul agitat, neodihnitor) pot reprezenta simptomele unui preinfarct. De obicei, aceste stări se manifestă cu câteva săptămâni înainte, așa că măsurile de precauție trebuie luate imediat.
Respirația artificială la stopul cardio-respirator
1.Îngenunchează lângă pacient. Cu capul victimei în hiperextensie menţine gura uşor întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă susţii fruntea şi pensezi nasul.
2.Inspiră profund aer, așează-ti etanș gura pe gura victimei și insuflă aer timp de 2-3 secunde;
3.În același timp trebuie să verifici dacă toracele se ridică atunci când insufli. Fiecare respiraţie trebuie să fie suficient de puternică, astfel încât toracele să se ridice.
4.Ține capul în hiperextensie cu bărbia ridicată îndepărtând gura de la gura victimei și lasă ca toracele victimei să revină. Volumul de aer pe care îl insufli este mai important decât ritmul în care îl administrezi
Resuscitarea: Lanţul supravieţuirii (The chain of survival)
Conceptul „Lanţului supravieţuirii” reprezintă paşii vitali care trebuiesc urmaţi pentru o resuscitare reuşită:
1.Recunoaşterea imediată a urgenţei si apel pentru ajutor calificat (telefonează la 112)
2.Începerea manevrelor de resuscitare cât mai rapid; resuscitarea imediată poate dubla sau tripla supravieţuirea după un episod de fibrilaţie ventriculară.
3.Defibrilarea cât mai rapidă: resuscitarea imediatăşi defibrilarea poate determina o rată de supravieţuire de 49-75%. Fiecare minut de întârziere duce la scăderea supravieţuirii cu 10-15%.
4.Asigurarea unui suport vital avansat adecvat. Victimele unui stop cardio-respirator au nevoie de manevre de resuscitare în cel mai scurt timp posibil. Resuscitarea asigură un debit cardiac mic dar esenţial către inimă şi creier.
Aceasta creşte probabilitatea transformării unei fibrilaţii ventriculare în ritm sinusal. Compresiile toracice sunt deosebit de importante dacă nu poate fi aplicat un şoc în primele 5 minute după stop.
Defibrilarea întrerupe depolarizarea-repolarizarea anormală care apare în timpul fibrilaţiei ventriculare.
În primele minute după o defibrilare reuşită, frecvenţa cardiacă poate fi scăzutăşi contracţiile pot fi ineficiente, de aceea compresiile toracice sunt necesare în continuare.
Suportul vital de bază la adult
1.Verifică siguranţa mediului/locului
2.Verifică daca victima răspunde:
scuturare umeri
“sunteţi bine / totul e în regulă?”
3.a) Dacă pacientul răspunde:
se lasă pacientul în poziţia găsităse
reevaluează starea pacientului periodic
b) Dacă pacientul nu răspunde:
strigă după ajutor
poziţionare în decubit dorsal şi se eliberează căile aeriene (o mână se poziţionează pe fruntea pacientului şi se pune capul în hiperextensie, în timp ce cu cealaltă mână se ridicămadibula)
4.Verifică dacă pacientul respiră:
priveşte (se urmăresc mişcările toracelui)
ascultă (se ascultă cu urechea poziţionată în dreptul gurii pacientului)
simte
În primele minute după un stop cardiac, victima poate să respire foarte superficial sau foarte neregulat.
Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie cu cel normal, de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai mult de 10 secunde iar dacă există dubii asupra modului în care respiră pacientul trebuie luată o atitudine conformă cu cea din cazul în care pacientul nu respiră.
Recunoaşterea stopului cardiorespirator
Verificarea pulsului la artera carotidă este o metodă inexactă de confirmare a circulaţiei.
Totodată nu există dovezi că mişcarea, respiraţia sau reflexul de tuse ar fi semne care să indice prezenţa circulaţiei.
Aşadar se recomandă începerea manevrelor de resuscitare dacă pacientul nu răspunde la stimuli şi nu respiră normal.
Epidemiologie
Stopul cardiac este principala cauză de deces, afectând anual aproximativ 700.000 de indivizi în Europa şi aproximativ 460.000 de indivizi în SUA.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Ne puteți găsi pe Instagram Doftoria și pe Twitter Doftoria
Citeşte şi alte Articole
