Ştevia

stevia doftoria

Ştevia – Rumex pattientia ( Polygonaceae )

Măcriş – plantă legumicolă perenă, înaltă de un metru, cu frunze alungite, cu gust acrişor folosită în alimentaţie; se cultivă pe suprafeţe reduse.

Stevia – plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de unu -doi metri şi cu frunze mari, cărnoase, comestibile; se folosesc frunzele şi rădăcinile.

Componenţii principali: cantităţi mari de acizi (oxalic 1%, tartric, crisofanic), cantităţi mari de vitamina C, clorofilă.

Proprietăţi şi indicaţii: aperitive indicate în curele de mineralizare de primăvară; laxative, alcalinizante (în afecţiunile gastrice), diuretice, depurative, antiscorbutice.

Mod de folosire: frunzele crude sunt recomandate în litiazele oxalice; dacă sunt fierte o parte din acidul oxalic se transformă în oxalaţi care se elimină prin urină; supă de măcriş: 25 g la un litru de apă (depurativ, furunculoză); decoct de rădăcină de măcriş: 25 g la un litru de apă (diuretic si depurativ); supă de verdeţuri.

Contraindicaţii: afecţiuni pulmonare, astm, sensibilitate gastrică, artrism, gută, reumatism, colici nefritice, calculi.