Silimarina (Armurariu): beneficii și contraindicaţii
Silimarina este un princicpiu activ ce poate fi extras din seminţele plantei Silybum marianum.
Planta este cunoscută ca armurariu, însă poartă și numele popular de ciulinul laptelui.
Compusul face parte din grupa flavonoizilor – compusi vegetali a căror actiune benefică asupra ficatului a trezit interesul medicilor moderni.
Prin felul în care silimarina acţionează, principiul activ poate fi benefic pentru îmbunătăţirea funcţiilor organismului și ameliorarea diverselor afecţiuni.
Primele folosiri ale plantei de armurariu au fost găsite la vechii greci.
Ideea folosirii armurariului ca remediu pentru afecţiunile ficatului s-a propagat și în Evul Mediu, în timp ce, peste Oceanul Atlantic, triburile native americane foloseau planta pentru a trata furunculi și alte afecţiuni ale pielii.
In general, silimarina poate fi regăsită în capsule ce conţin un extract standardizat – o cantitate constantă și bine definită a compusului activ – din planta de armurariu.
Pentru a produce suplimente alimentare cu extract standardizat este necesară o cantitate mai mare de principiu activ.
Aceste produse au avantajul de a conţine doar compusul activ al plantei, fără alte substanţe care nu aduc niciun beneficiu sănătăţii.
Silimarina este un puternic antioxidant care ajută la eliminarea de radicali liberi din organism.
Astfel, principiul activ poate opri degradarea celulară, împiedicând îmbătrânirea prematură a organismului.
Efectul antioxidant al silimarinei este considerat de 10 ori mai mare decât cel din vitamina E.
De asemenea, silimarina crește nivelul de glutation sintetizat de ficat cu până la 35%.
Glutationul este prezent în fiecare celulă din organism și a fost pentru prima dată descoperit în anul 1889, efectele sale în organism fiind înţelese totuși în anul 1984.
Acesta este la rândul sau un antioxidant puternic, care, produs în cantităţi mari, sporește capacitatea de detoxifiere a ficatului și a întregului organism.
Silimarina poate îmbunătăţi și sinteza proteica de la nivelul ficatului.
Astfel, este îmbunătăţită capacitatea ficatului de a se regenera, prin stimularea producerii de hepatocite (celule hepatice) noi, care le înlocuiesc pe cele deteriorate.
In plus, silimarina are și un efect antiinflamator, deoarece inhibă sinteza leucotrienelor, compuși derivaţi din acidul arahidonic, un precursor al prostaglandinelor.
Recomandarea primară a silimarinei este legată de capacitatea sa de a stabiliza membranele celulare.
În ultimii zece ani au fost identificate, însă, prin cercetări experimentale și trialuri clinice și alte calități benefice ale Silimarinei:
- antioxidant
- antiinflamator
- imunomodulator
- efect antifibrotic, respectiv de stimulare a regenerării hepatice
Un tratament adjuvant eficient are efecte pe cel puţin 4 tipuri de celule din structura ficatului: hepatocite, celulele stelate, celulele endoteliale şi celulele Kupffer.
Afectarea structurală şi funcţională a oricărei din aceste celule determină un dezechilibru cu repercursiuni directe asupra ficatului.
Efectul antifibrotic al silimarinei este obţinut prin inhibarea conversiei CSH în miofibroblasti.
Protectia hepatică este realizată prin cuplarea pe situs-uri specifice ale hepatocitelor, prin scăderea lipoperoxidării şi prin împiedicarea distrugerii fenestraţiilor endoteliale.
Efectul antioxidant este obţinut prin mecanisme de reducere a radicalilor liberi de oxigen intrahepatici.
Regenerarea hepatică apare în urma stimulării polimerazei şi prin supresia activării factorului kappa.
Efectul antiinflamator este realizat prin reducerea secreţiei de leucotriene.
Aşadar, silimarina standardizată are 5 efecte benefice asupra ficatului:
- Antifibrotic
- Protecţie
- Antioxidant
- Regenerator
- Antiinflamator
În afectarea hepatică cronică, fibroza hepatică poate avea potenţial reversibil, reversibilitatea fiind mai mare dacă fibroza este în stadii incipiente.
Virusurile, consumul excesiv de lipide, alcool sau fructoza şi polipragmazia determină o afectare hepatică prin mecanisme diferite, dar care are în comun fibroza hepatică.
Unul dintre cele mai importante efecte ale silimarinei este efectul antifibrotic.
Există diferenţe esenţiale între aşa zisele “extracte de silimarină”.
În primul rând, este complet diferit un extract standardizat de silimarină (există chiar diferenţe de standardizare între Europa, America şi Asia – cele mai riguroase criterii sunt cele europene) şi un extract simplu de silimarină.
Aceste diferenţe provin din:
- criteriile cantitative: cantitatea de silimarină şi silibină a extractului
- criteriile calitative: trebuie să fie controlat chimic (de ex. să nu conţină pesticide, metale grele, micotoxine) controlate biologic (să nu fie contaminate microbiologic) şi să fie controlate fizic şi botanic
Afecţiuni ale ficatului
Poate cel mai important beneficiu pe care silimarina îl oferă este ajutorul în lupta cu hepatita C.
Principiul activ nu are doar proprietăţi hepato-protectoare, ci și antivirale.
Silimarina reduce rezistenţa la insulina a organismului, de unde putem concluziona că principiul activ poate ajuta și la prevenirea si managementul terapeutic al diabetului.
Datorită proprietătilor sale detoxifiante, extractul de armurariu poate fi benefic și celor care suferă de ciroza hepatica alcoolică.
Administrarea silimarinei poate reduce gradul de mortalitate în cazurile de ciroză.
De asemenea, principiul activ ajută ficatul să se regenereze în urmă abuzului de alcool sau droguri.
Alte efecte benefice
Silimarina ajută la reducerea nivelului de colesterol rău (LDL) din organism.
Cercetări făcute atât pe animale, cât și pe subiecţi umani demonstrează faptul că extractul din armurariu poate eficientiza modul în care ficatul procesează colesterolul.
Silimarina are un efect benefic și în cazul otrăvirii cu ciuperci.
Principiul activ poate contracara efectele toxice ale fungilor din genul Amanita, atât timp cât substanţa este administrată la 10 minute după ingestia ciupercii otrăvitoare.
Contraindicaţii
Fiind vorba despre un extract din plante, efectele adverse apar destul de rar în cazul administrării de silimarină.
Dacă apar, ele se manifestă de obicei prin diaree și epigastralgii (dureri în piept) ușoare.
Aceste efecte pot apărea și după întreruperea administrării suplimentelor.
Unele persoane însă pot avea reacţii alergice la silimarină, reacţii care se pot manifesta puternic, prin șoc anafilactic.
Pentru a preveni astfel de efecte de adverse, nu ar trebui să administreze extract din armurariu nici persoanele care sunt alergice la:
Desi există posibilitatea ca silimarina să crească nivelul de estrogen din corp, nu există studii concludente care să susţină acest fapt.
Cu toate acestea, extractul de armurariu nu este recomandat persoanelor care suferă de afecţiuni hormonale (de la endometrioza, la cancer uterin sau ovarian), dar nici femeilor însărcinate sau care alăptează.
Din cauza dereglarilor hormonale pe care le poate produce, silimarina nu este recomandată nici copiilor.
Un alt efect pe care silimarina îl poate avea este reducerea glicemiei din organism.
Desi efectul poate fi benefic, este important ca silimarina să nu fie administrată împreună cu alţi compuși cu o acţiune similară.
Pentru a evita oricare din aceste efecte, adresează-te întotdeauna medicului înainte să administrezi suplimente pe bază de extract de armurariu.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Citeste și alte Articole:
Cele mai bune plante pentru ficat şi remedii naturiste cu aceste plante
Regenerarea ficatului: remedii naturale pentru ficat
Insuficiență hepatică: simptome, cauze şi tratament naturist
