Schinelul – Cnicus benedictus ( Compositae )

Denumiri populare mai cunoscute: iarbă amară, şofran sălbatic.

Schinelul este o plantă de cultură cu tulpina dreaptă, înaltă până la un metru, simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare uneori roşie – brună în partea superioară, flori galbene tubuloase. Originar din Europa sud – estică este cunoscut şi cultivat de mult timp şi la noi pentru calităţile sale medicinale. Creste pe soluri diferite, mai cu seamă pe cele umede şi cu un conţinut ridicat de calciu. Infloreşte din iunie până în august.

In scopuri medicinale se recoltează părţile aeriene (Herba Carduui benedicti sau Herba Cnici) în timpul înfloririi. Se recomandă ca recoltarea să se facă numai pe vreme frumoasă după ce s-a ridicat roua, de la înălţimea de 8-10 centimetri deasupra solului. Se usucă la umbră sau în uscătorii, lent şi fără a o usca prea tare deoarece este foarte friabilă. Produsul este fără miros caracteristic, dar puternic amar.

Componenţii principali: sescviterpene (cnicina, benedictina, artemisiifolina şi salonitenolidul), acizi graşi, fitosteroli şi glicozidele lor, mucilagii, taninuri, acizi rezonici, acid nicotinic şi amida acidului nicotinic, alfa amirenol, alcool cerilic, vitamina B1, un principiu antibiotic, săruri (de potasiu, magneziu şi calciu etc.)

Proprietăţi:

Intern: produce o creştere lentă, dar de lungă durată a sucului gastric, îmbunătăţind digestia datorită principiilor amare; măreşte pofta de mâncare; acţiune depurativă şi febrifură.

Extern: antispetic, trofic şi cicatrizant.

Indicaţii:

Intern: în anorexie şi hipoaciditate gastrică, în tulburări digestive şi stări inflamatorii ale stomacului, ca şi în bolile de ficat şi ale căilor respiratorii.

Extern: în arsuri, degerături, ulceraţii ale pielii (sub formă de băi sau prişniţe).

Mod de folosire:

Intern:

a. Infuzie – 1.5-3 g % ca macerat apos la rece 5 g %, din care se administrează câte 250 ml, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale; sau o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită, îndulcită cu zahăr sau miere; se bea fracţionat cu o jumătate de oră înaintea meselor principale în decursul unei zile.

b. Tinctură preparată prin macerarea a 20 g de plantă la 100 g de alcool de 70 de grade, timp de 7-8 zile; se iau 40-50 de picături, în putină apă sau vin, cu o jumătate de oră înainte de masă.

Extern: cataplasme – trei linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită; băi – 100 g de produs uscat la trei litri de apă clocotită, care după 25-30 de minute se strecoară şi lichidul rezultat se amestecă cu apa din cadă (care trebuie să aibă temperatura de 37 de grade Celsius), urmând a se sta în baie aproximativ 15-20 de minute.

Utilizări populare: praful se foloseşte ca depurativ, febrifug şi în bolile de ficat, iar extern la tratarea rănilor.