Scaiul vânăt – Eryngium planum ( Umbelliferae )
Denumiri populare mai cunoscute: buruiană de cârtiţe, mărăcini, scai albastru, spin vânăt.
Scaiul vânăt este o plantă erbacee perenă, anuală, înaltă de 50-60 cm, cu flori violacee şi dispuse în capitule ovale. Creste în toate regiunile tării, prin fâneţe, păşuni, în locuri nisipoase sau necultivate, pe marginea drumurilor, a căilor ferate şi a semănăturilor. Infloreşte în iulie – august.
Afară de Eryngium planum, în flora spontană a tării noastre mai cresc şi speciile Eryngium compestre şi Eryngium maritima. Culoarea albăstruie caracteristică primei este suficientă pentru a evita orice confuzie, celelalte două specii având culoarea verzui – deschis.
In scopuri medicinale se recoltează părţile aeriene ale plantei (Herba Eryngii plani) în timpul înfloririi, prin tăierea de la bază pentru a se obţine un produs cu frunze bazale. Planta fiind ghimpoasă, mâinile trebuie protejate. Produsul obţinut este lipsit de miros caracteristic şi are gust uşor sălbatic – amărui.
Componenţii principali: saponozide – printre care saniculasaponozida B, care prin hidroliză pune în libertate glucoză şi saniculagenol A, eringiumgenol A, B, C, D, barringtogenol C şi ringinol A.
Proprietăţi: fluidifiant al secreţiilor bronşice, expectorant şi antiseptic bronşic, diuretic.
Intrebuinţări:
Intern: în bronşite şi tuse convulsivă (asociat cu frunze de pătlagină şi cimbrişor aduce calmarea rapidă în tusea convulsivă şi în tusea provocată de bronşită).
Extern: în combaterea artritei şi a infecţiilor (dermato – fitozei) de pe capul copiilor.
Mod de folosire:
Intern: sub formă de infuzie şi decoct 10 g la 200 ml de apă sau o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă; se îndulceşte cu miere şi se iau 3-4 linguri de ceai pe zi; se administrează ca expectorant, iar la copii în tusea convulsivă.
Extern: în combaterea artriteişi a infecţiilor dermatofitoze se recomandă decoctul sub formă de băi.
Utilizări populare: leac contra tusei convulsive – ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere; împotriva durerilor de dinţi şi a mucedei la dinţi – fiertura de scai albastru se ţine în gură.
