Salvia sau Jaleşul de Grădină – Salvia officinalis ( Labiatae )
Denumiri populare mai cunoscute: jaie, jale de grădină, jaleş, bun, jaleş de grădină, salbie, şalet, şelvie, şerlai.
Salvia sau Jaleşul de Grădină este o plantă erbacee perenă, cu tulpina dreaptă – înaltă până la 70-80 cm, având aspect tufos de subarbust, cu flori de culoare verde, violacee. Vegetează bine pe soluri fertile, permeabile, adânci, bogate în calcar, având un sistem radicular puternic. La noi se cultivă ca plantă medicinală şi ornamentală. Infloreşte în iunie şi iulie.
In scopuri medicinale sunt utilizate (Folium Salviae) care se recoltează o singură dată toamna, în primul an de cultură, prin ruperea frunzelor de tufă cu mâna sau se taie cu cuţitul. In al doilea an şi în următorii, frunzele se strâng de două – trei ori pe vară, începând dinaintea înfloririi şi până la terminarea acesteia. Recoltarea se execută pe timp frumos, după ce s-a luat roua. Se usucă la umbră, în strat subţire. Produsul obţinut are miros caracteristic, puternic aromat, iar gustul este amar şi astringent.
Componenţii principali: ulei volatil (format din: tuionă, tuiol sau asbintol, alfa şi beta pinen, acetat de linalil, camfor, borneol, acetat de bornil, cineol, sescviterpene), tanin, acid ursolic, acid oleanolic, un principiu amar (picrosalvina), sitosteroli, acizi (fumaric, clorogenic, nicotinic, cafeic etc.), saponozide, rezine şi oleo – rezine, substanţe estrogene, vitaminele B1 şi C, azotat de potasiu etc.
Proprietăţi:
Intern: coleric, carminativ, antiseptic, antispastic, astringent, antisudoral şi uşor hipoglicemiant (datorită compoziţiei chimice complexe a uleiului volatil şi a celorlalte principii active din frunze), antitermic, sedativ uşor, venotonic şi bacteriostatic.
Extern: antiseptic şi astringent.
Indicaţii:
Intern: pentru oprirea transpiraţiei nocturne a tuberculoşilor se foloseşte ceaiul din frunze de salvie; în inflamaţiile gastrointestinale, urmate de flatulenţă (balonări); în bolile de ficat măreşte secreţia bilei; în menstruaţii neregulate, diabet zaharat, circulaţia defectuoasă a sângelui, stări de nervozitate, bronşite cronice, dischinezii biliare, reumatism, varice, vaginită atrofică. Nu se recomandă mamelor care alăptează, întrucât micşorează cantitatea de lapte.
Extern: în abcese dentare şi amigdalită sub formă de gargară se foloseşte singură sau amestecată cu muşeţel sau capsule de mac; în gingivite sângerânde, abcese dentare şi afte bucale sub formă de ceai la care se adaugă rădăcină de cerenţel; în vindecarea rănilor cu puroi şi ulceraţii ale pielii; în combaterea seboreei fetei sub formă de comprese.
Mod de folosire:
Intern: infuzie 1 g % -3 g %, din care se administrează două – trei ceaiuri pe zi (ceaiul de frunze de salvie băut rece, de mai multe ori pe zi, opreşte transpiraţia nocturnă la tuberculoşi); sau infuzie dintr-o linguriţă de frunze la 100 ml de apă clocotită din care se beau două ceaiuri pe zi.
Extern: infuzie din 5 g de frunză la 100 ml de apă clocotită, folosită în gargară şi sub formă de comprese.
Utilizări populare: contra durerilor de gât – se fierbe şi cu decoctul se face gargară; în tratarea gâlcilor şi a altor umflături grumaz se folosesc frunzele pisate şi amestecate cu unt; pe bube se pun frunze crude; contra durerilor de dinţi – decoctul plantei se tine în gură.
