Rolul magneziului, simptomele supradozării şi surse bogate de magneziu
Magneziul este o substanţă minerală esenţială pentru buna funcţionare a organismului uman. Scheletul osos conţine jumătate sau chiar mai mult din cele 25 g de magneziu care sunt în organismul unui matur, aproximativ 1% aflându-se în lichidele din organism, iar restul în muşchi şi în ţesuturile moi.
Rolul magneziului: Magneziul participă, în calitate de cofactor, la peste 300 de reacţii enzimatice cunoscute, incluse în spectrul activităţii metabolice. Producerea energiei, metabolismul glucozei, oxidarea acizilor graşi şi activarea aminoacizilor, toate au nevoie de magneziu. Magneziul participă la biosinteza proteinelor (formarea proteinelor organismului), dar şi la transmiterea informaţiei genetice. Concomitent, rolul magneziului este mult mai complex, acesta participă la transmiterea semnalelor nervoase, sporeşte adaptarea la frig, serveşte drept parte componentă a oaselor şi a smalţului dentar şi, de asemenea, participă la vasodilatare.
Acest component mineral se asimilează dificil în intestine şi de la 60% până la 70% din magneziul obţinut din alimentaţie se elimină prin fecale. Dar aceste procente se modifică în funcţie de cantitatea de magneziu conţinută de alimentele consumate. În cazul unei alimentaţii sărace în magneziu, se asimilează până la 75%.
Întrucât magneziul este un component al clorofilei din plante, el se întâlneşte în orice verigă a lanţului alimentar; astfel, orice aliment neprelucrat conţine o cantitate oarecare de magneziu, deşi aceste cantităţi sunt diferite.
Cele mai bogate surse de magneziu sunt: seminţele integrale, ca alunele, bobul, germenii de grâu şi cerealele nedecorticate (nedecojite). Măcinarea grâului (înlăturarea cojii şi a straturilor embrionului) înlătură până la 80% din cantitatea de magneziu.
Alte surse alimentare sunt:
De asemenea, în cantităţi mai mici magneziul este conţinut în ficat şi în carnea de vită. Apa dură poate servi drept sursă suplimentară de magneziu şi calciu, însă concentraţia lor în apă diferă mult în funcţie de diferitele zone. Apa obişnuită, de obicei, conţine foarte puţine substanţe minerale de acest fel.
Care sunt simptomele supradozării de magneziu
În cazul funcţionării normale a rinichilor, simptomele toxice se manifestă foarte rar. În caz contrar, simptomele toxice ale surplusului de magneziu pot evolua mai mult la persoanele care administrează magneziul suplimentar.
Aceste simptome includ:
- reducerea pulsului
- oboseala
- miastenia
- setea
- voma
- senzaţia de greaţă
Securitatea utilizării de magneziu
Dacă suferiţi de maladii ale rinichilor, evitaţi administrarea suplimentară a magneziului fără supravegherea medicului. Unele pastile sau pulberi de dolomit, care sunt surse bune şi de magneziu şi de calciu, pot conţine şi metale grele, inclusiv arsenic, plumb, cadmiu, mercur.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria