Ridichea Neagră – Raphanus niger (Familia Cruciferae)

Ridichea Roşie – Raphanus sativus (Familia Cruciferae)

Plante legumicole anuale, cu rădăcina sferică sau conică alungită, cărnoasă, comestibilă, cu coaja albă, roşie, violacee sau neagră şi cu frunze mari adânc crestate.

In scop alimentar – medicinal se folosesc rădăcina şi frunzele.

Componenţii principali: rafanol (esenţă sulfurată), potasiu (în cantitate mare), iod, magneziu, sulf, vitamine (A, B, C şi P).

Proprietăţi: colecistochinetice, antiscorbutice, diuretice, antialergice, de stimulent al celulei hepatice şi renale, tonic respirator şi sedativ nervos.

Indicaţii: în litiaza biliară, dischinezii, colecistite cronice, afecţiuni pulmonare; bronşite cronice, astm bronşic, reumatism degenerativ, gută, alergii.

Mod de folosire:

a. Ridichea crudă sau introdusă în compoziţia altor salate (morcov, ţelină).

b. Suc de ridiche neagră, rasă sau felii puse în straturi alternative cu zahăr sau miere şi lăsate 24 de ore. Se consumă câte 4-6 linguri pe zi din siropul respectiv, indicat pentru calmarea tusei, dând rezultate foarte bune chiar şi în cazul de tuse refractară. La copii, acest sirop are şi efecte fortificante. Este bun şi în oboseală.

c. Suc din 50-200 grame pe zi (stors cu maşina electrică) în combinaţie cu suc de morcovi, păstârnac şi pătrunjel (în toate afecţiunile hepato – biliare sau când se urmăreşte drenajul hepato – biliar).

d. Un suc bogat în substanţe se obţine din 200 grame de morcov, câte 50 de grame de păstârnac şi pătrunjel, câte 60 de grame de cartofi şi ridichi, 15 grame de miere; se bea dimineaţa pe parcursul a două ore, înghiţitură cu înghiţitură, 21 de zile.

e. Ridichile de lună au proprietăţi asemănătoare, dar mai putin intense; trebuie consumate în salate împreună cu frunzele; frunzele pot fi folosite şi în ciorbe. Pe lângă elementele utile pe care le conţin, sporesc digestibilitatea ridichei.