Propolis: 8 preparate de pentru numeroase afecţiuni
Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Treptat, preparatul a intrat în folosinţa medicinei populare. De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată.
- 1. Apa de propolis
Se prepară din cinci linguriţe de tinctură la 200 ml de apă rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (prin clătirea gurii).
- 2. Tinctura de propolis
Se iau 20 ‑30 g de propolis brut la 100 ml alcool de 80 de grade, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte 30‑50 de picături puse pe o felie de pâine sau în miere, de două‑patru ori pe zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa, devenind insolubile şi trec prin organism fără efect.
- 3. Unguent
Peste 50 de grame de untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis şi o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare până la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.
- 4. Extract alcoolic de propolis
Se iau 150 g propolis brut pulverizat fin și se pune la macerat, în întuneric, cu un litru de alcool de 80de grade, agitând zilnic. După șapte zile se strecoară prin tifon şi se trece în sticluţe brune pentru păstrare timp îndelungat. Se consumă câte 20‑40 de picături în 100 ml lapte sau apă caldă, cu o oră înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusă pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată, alină durerea şi împiedică infecţia.
- 5. Sirop
Se prepară dintr‑o linguriţă de propolis brut mărunţit în 250 ml de apă, care se fierbe până când lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu două linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe pe zi).
- 6. Spray
Se pulverizează de la distanţa de 10‑15 cm în tratarea unor afecţiuni externe (ulcer varicos de gambă, plăgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni).
- 7. Miere propolizată
Se combină o linguriță de tinctură cu trei linguriţe de miere. Se recomandă la copii câte jumătate de lingură de trei ori pe zi pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua câte o lingură de trei ori pe zi, ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala.
- 8. Propolis brut
O bucată de propolis de mărimea unei alune se suge în gură, ca pe o bomboană sau gumă de mestecat, astfel că principiile active să aibă efect local. Se recomandă în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi amigdalite.
Propolisul, administrat sub formă de tinctură (tinctura de propolis 30%), este benefic în tratarea bronșitei acute, bronșietaziei, a astmului infecțios și abcesului pulmonar. Din tinctura de propolis se iau câte 15‑30 de picături de trei ori pe zi înainte de mese, într‑un păhărel cu lapte sau apă călduță, într‑o cură ce durează până la vindecare. În astmul bronșic sunt deosebit de benefice ședințele de aerosoli cu tinctură de propolis (15%), diluată cu apă în proporție de 1:1; zilnic se fac câte două ședințe cu o durată de cinci minute, urmate de odihnă 20 de minute, într‑o cură de 15‑30 de zile.
În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis 20% cu acţiune antivirală (20‑30 de picături diluate într‑un păhărel cu apă sau lapte, de două‑trei ori pe zi, înainte de mese cu o oră). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.
Propolisul s‑a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc, precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sunt datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se aplică tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar dacă produce usturimi), precum şi unguent de propolis (20% în vaselină). La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se fac comprese zilnice cu tinctură de propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată. Spre periferia rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp de 4‑12 săptămâni, până la cicatrizarea şi vindecarea completă. La bătături şi negi se aplică sub formă de pansament o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina. Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată, care conţine 50% propolis, înlocuită, treptat, cu alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel ca după două luni să aducă vindecarea.
S‑au constatat efecte remarcabile ale propolisului asupra sistemelor capilare, prin reducerea fragilităţii şi refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice. În cardiopatia ischemică şi angină pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis (30%) luată intern de două‑trei ori pe zi, câte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună. În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de colesterol din sânge, este eficientă tinctura de propolis (20% în alcool 700) din care se iau câte 30 de picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă pe nemâncate, până la completa ameliorare a bolii.
