Nalba de Pădure

nalba sau nalba de padure doftoria

Nalba sau Nalba de Pădure

Malva silvestris – sinonim Malva hinsuta sau Malva vulgaris ( Malvaceae )

Denumire populară mai cunoscută: nalba de pădure.

Nalba este o plantă erbacee, bianuală sau vivace, cu tulpina dreapta, înaltă până la un metru, ramificată şi acoperită cu peri, cu flori mari, de culoare roz – violacee cu vinişoare violete. Creste numai în zona de câmpie, prin locurile nisipoase de pe lângă ape curgătoare sau bălti, în zăvoaie, pe lângă trestii şi în Deltă. Infloreşte toată vara.

In scopuri medicinale se întrebuinţează frunzele (Folium Malvae silvestris), recoltate înainte de înflorire si florile (Flores Malvae silvestris) care se culeg în timpul înfloririi. Ambele produse trebuie uscate la umbra; sunt fără miros şi au un gust mucilaginos.

Componenţii principali: mucilagii.

Proprietăţi: emolientă.

Indicaţii:

Intern: în bronşite, laringite, tuse.

Extern: în gargarisme şi sub forma de băi pentru tratarea furunculelor.

Mod de folosire: infuzie: 1% din care se beau câte 1-2 căni pe zi. Având aceleaşi principii active se mai folosesc în acelaşi scop frunzele (Folium Malvae glabre) şi florile (Flores Malvae glabre) recoltate de la nalba de cultură (Malva glabra), de asemenea şi frunzele (Folium Malvae neglectae) recoltate de la nalba mică sau caşul popii (Malva neglecta).

Utilizări populare: la bube, umflături şi abcese (frunzele, florile crude şi soluţie apoasă); să se spargă bubele, se pune rădăcina fiartă în lapte; contra umflăturilor la picioare se pun legături din planta fiartă cu rădăcină cu tot; contra tusei, durerilor de piept şi năduşelii se foloseşte ceaiul sau soluţia din flori, frunze şi rădăcină.

Frunzele de nalbă intră în compoziţia speciilor pectorale şi a ceaiului pectoral.