Miere

Mierea este un remediu foarte bun împotriva afecţiunilor respiratorii, a bolilor de inimă şi pentru întărirea sistemului imunitar.

Medicina populară recomandă mierea în tratamentul de boli de inimă, deoarece aceasta este un bun tonic cardiovascular.

În acest caz, e bine să consumi în medie două linguriţe, de trei ori pe zi, cu lapte. Remediul este de lungă durată.

Te scapă de răceală

Dacă eşti răcit sau ai gripă, mierea, în special cea de tei, face adevărate minuni. Este indicat să pui o lingură de miere la o cană cu lapte şi să bei cel puţin două căni pe zi.

Întăreşte imunitatea şi ajută organismul să lupte cu bolile.

În caz de febră, dă pe răzătoare o rădăcină de ghimbir proaspăt, adaugă sucul de la o lămâie şi trei linguri de miere.

Ia câte o linguriţă din acest amestec de trei ori pe zi, după sau în timpul mesei.

Îmbunătăţeşte digestia

Ulcerul şi gastrita pot fi tratate cu miere de albine.

Ia câte o lingură dimineaţa, cu o oră înaintea micului dejun, una la două ore după masa de prânz şi o linguriţă după cină, pentru a normaliza digestia, dar şi tensiunea arterială.

În cazul gastritelor, mierea se asimilează mai bine dacă este dizolvată în puţină apă caldă.

Vindecă rănile şi arsurile

În cazul rănilor şi al zgârieturilor, mierea are efect calmant şi antimicrobian.

Aplic-o pe rană şi las-o cel puţin două ore, apoi îndepărteaz-o cu ajutorul unui pansament steril îmbibat în ceai de tei sau de muşeţel.

În cazul arsurilor, mierea reduce durerea şi vindecă pielea fără a lăsa cicatrice. Mai mult, ea ajută la regenerarea ţesuturilor şi reface elasticitatea pielii.

Remediu pentru „gâlci”

În cazul unor afecţiuni ale căilor respiratorii, se recomandă mestecarea zilnică a unui fagure de miere.

Sucul de ceapă combinat cu miere este un alt remediu natural care vindecă faringele şi amigdalele inflamate.

Curăţă cinci cepe mari, taie-le felii subţiri şi pune-le într-un castron, în care adaugi opt linguri de miere.

Pe fundul castronului se va decanta un sirop. Strecoară-l, pune-l într-o sticlă cu dop şi păstrează-l la loc întunecat şi rece. Ia câte o linguriţă de patru ori pe zi.

Pentru bolnavii de tuberculoză, este indicată următoarea reţetă: se amestecă 100 g de miere, 100 g de unt, 100 g de untură de gâscă (o găseşti la magazinele de produse naturiste sau în piaţă), 15 g de aloe şi 10 g de cacao.

Bea câte un pahar din acest remediu, amestecat cu lapte cald, de două ori pe zi.

Tipuri de miere:

Mierea de flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană.

Mierea de pomi fructiferi vindecă bolile renale, pe cele pulmonare şi pe cele intestinale.

Mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un remediu în pneumonii, astm bronşic, stări nervoase şi în tuberculoză.

Mierea de brad este utilă în bolile căilor respiratorii.

Contraindicaţii:

Mierea, cel mai folosit produs apicol, a fost creată de Mama Natură să fie hrănitoare, energizantă, prietenoasă, ajutătoare si curativă.

Un procent de 99,99% din populație, tolerează acest produs bine sau foarte bine.

Chiar și cei 0,01% dintre oameni care pot prezenta reacții adverse reale la miere, o pot utiliza în condiții specifice.

1. Cea mai importantă contraindicație a mierii este diabetul.

Excepții: mierea de salcâm (ce conține mai ales fructoză) care poate fi dată, în cantități mici, dimineata și pe răni ce se vindecă greu la diabetici (în uz extern).

Mierea este dulce deoarece conține peste 70% carbohidrați și nu poate fi dată în cantități mari acelor persoane ce au sângele ‘dulce’ (hiperglicemic).

Totusi, acest ‘sânge dulce’ este așa, datorită unui continut excesiv în glucoză (dextroză), de peste 120 mg/100 ml de sânge.

Logic, dacă vom găsi o miere cu mai puțină dextroză și mai multă fructoză (levuloză), aceasta va fi mai bine acceptată de către diabetici.

Într-adevăr, diabeticii tolerează mierea de salcâm mult mai bine, aceasta având o mare cantitate de fructoză.

Orice alt tip de miere cu o compoziție similară în carbohidrați , va fi de asemenea acceptată.

Pavlina Potschinkova, unul dintre cei mai buni experți apiterapeuti din Bulgaria, a scris în cartea sa ‘Produse apicole utilizate în medicină,’ că mierea poate fi administrată bolnavilor de diabet în cantitate de peste 20 – 30 de grame pe zi, dar numai sub supraveghere medicală.

Pentru a ne situa de partea sigură a apiterapiei, 8-9 grame pe zi (aproximativ o linguriță), înainte sau după micul dejun va putea fi servită, mai ales dacă va fi diluată în ceaiuri de fructe sau apă sau sucuri acre, cum sunt sucurile de lămâie sau de grapefruit.

1. Exista o altă situație în care mierea nu este indicată: alergia la polen (mai ales cea legată de tractul digestiv).

Mierea conține peste 1% polen în compoziție. Persoanele care suferă de aceasta afecțiune , nu pot mânca miere deoarece conținutul extrem de scăzut în polen poate conduce la alergii specifice digestive sau respiratorii.

Pentru a diminua acest risc, este întotdeauna recomandabil, ca și pentru celelalte produse apicole, să se înceapă tratamentul cu miere , în doze foarte mici, foarte bine diluate în cantități mari de lichide.

1. O altă contraindicație, mai importantă decât cele de mai sus este: la copiii sub un an.

Copiii sub un an au condiții speciale (înaltul conținut de apă și de proteine, cantități mici de oxigen, pH ridicat, puține mecanisme antibacteriene) care pot fi favorabile pentru dezvoltarea unor bacterii periculoase în intestinele lor (Botulismul poate apare de la mierea ce este ‘curier’ al bacteriei Clostridium botulinum).

Aceasta bacterie este cea mai periculoasă, poate fi prezentă în miere într-o stare ‘dormantă’, în special dacă mierea nu a fost recoltată în condiții igienice perfecte.

Mierea conține cantități mici de apă, proteine aproape deloc, cantități mari de oxigen obținute prin centrifugare, un pH relativ scăzut si câteva mecanisme antibacteriene ce nu vor permite multiplicarea bacteriilor, inclusiv a bacteriei Clostridium botulinum.

Problema constă în faptul că aceasta bacterie, ca multe altele, poate dormita în așteptarea unor condiții mai bune.

Totuși, dacă mierea este recoltată perfect igienic și este bine verificată în laboratoare spre a nu avea nici măcar o singura bacterie periculoasa, poate fi administrată copiilor sub un an, mai ales dacă acesti copii au boli grave ce le amenință viața.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria

Ne puteți găsi pe Instagram Doftoria și pe Twitter Doftoria

Citeşte şi alte Articole