Macul Roşu sau Macul de Câmp – Papaver rhoeas ( Papaveraceae )
Denumiri populare mai cunoscute: mac de câmp, mac iepuresc, macul cucului, mac sălbatic, măcuţ, paparoane, păpărue, pipaci.
Macul de câmp este o specie erbacee, anuală, mai rar bienală, acoperită cu peri aspri, cu tulpină înaltă de 30 – 80 cm. Fructul este o capsulă terminată cu un disc stelat, cu seminţe reniforme, de culoare brun – închisă. Plantă răspândită şi cunoscută în toată lumea. La noi creşte printre semănături de cereale, în mirişti, pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. Se întâlneşte în soluri argiloase şi nisipoase, bogate în calciu, mai ales în zonele de câmpie şi de deal. Infloreşte din mai până în iulie. Macul de câmp se poate confunda cu specia spontană Papaver dubium, la care pedunculii florali au perii alipiţi ( la Papaver rhoeas sunt perpendiculari). De asemenea petalele sunt mai mici de 1-3 cm ( la specia medicinală Papaver rhoeas sunt de 4-6 cm ). Capsula este mult alungită.
In scopuri medicinale se utilizează numai petalele ( Flores Rhoeados ), denumite şi paparoane, care se recoltează în perioada de înflorire, la începutul desfacerii florii, pe timp uscat, după ce se ridică roua, prin desprinderea uşoară a petalelor de pe receptacul şi se usucă în strat subţire, fără a fi presate, existând riscul brunificării.
Componenţii principali: o antocianozidă a cărei genină este cianidolul care colorează petalele în rosu, doi alcaloizi ( readina şi reagenina ), mucilagii, mecocianinv şi mecopelargonidină.
Proprietăţi: uşor sedativ, emolient bronşic, antiseptic şi antitusiv.
Indicaţii:
Intern: în bronşite acute, gripă, laringite acute şi tuse.
Mod de folosire:
Intern: Infuzie preparată dintr-o linguriţă de petale ( 0.5 – 1 g % ), peste care se toarnă 250 grame de apă clocotită. Ceaiul se bea călduţ, în cursul unei zile, îndulcit cu miere de albine sau zahăr. Este indicat ca la acest ceai să se asocieze şi flori de tei, frunze de pătlagină, de nalbă, cimbrişor, pentru a-i mări efectul medicinal.
Utilizări populare: contra tusei şi a insomniilor, în pojar şi scarlatină (pentru grăbirea erupţiilor), pentru gargară în cazul durerilor de gât, sub formă de ceai din flori; contra hemoragiilor – ceaiul rezultat din florile uscate, uneori amestecate cu nemţişor ( Delphinium consolida ).