Levănţica

levantica doftoria lavanda

Levănţica – Lavandula angustifolia ( Labiatae )

Denumiri populare mai cunoscute: aspic, lavand, levand, lavandă, levănţică de grădină, livant, livănţică, spichinat-spichinel.

Levănţica este o plantă aromatică şi medicinală cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-70 cm, frunze mici, înguste şi flori albastre parfumate. Originară din regiunile calcaroase şi muntoase mediteraneene având un aspect ornamental. In ţara noastră levănţica este cultivată, şi înfloreşte toată vara.

In scopuri medicinale se recoltează numai florile detaşate de pe axul inflorescenţei sau întreaga inflorescenţă, când corola nu este complet deschisă ( Flores Lavandulae ). Recoltarea trebuie făcută fără buruieni si fără frunze de levănţică, acestea fiind dăunătoare calităţii uleiului. După recoltare se usucă la umbră, în strat subţire fără a fi presate, evitându-se tinerea la soare în grămezi mari, ca să nu se încingă.

Componenţii principali: ulei volatil compus din: acetat de linalil, butirat de linalil, borneol, cumarină, cineol, nerol, furfurol, alfa pinen, cariofilen, substanţe amare etc.

Proprietăţi:

Intern: puternic aromatizant cu acţiune antiseptică locală şi uşor antispastică datorită componentelor din uleiul volatil; florile au o acţiune carminativă; calmant al sistemului nervos central; diuretic şi colagog.

Extern: calmant şi analgetic.

Indicaţii:

Intern: în migrene, cefalee, afecţiuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi si ficat (prin creşterea diurezei şi secreţiei biliare), tulburări digestive, balonări abdominale, reumatism, stări de anxietate;  ca aromant şi corectiv.

Extern: fricţiuni în caz de răceală, gripă şi stări febrile cu oţetul aromatic obţinut din florile de levănţică.

Mod de folosire:

Intern: Infuzie – 1-2g %, câte 200 ml pe zi sau 1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită; se beau 2 ceaiuri pe zi.

Extern: ca oţet aromatic: se pune o mână de frunze de mentă, de salvia, flori de levănţică, petale de trandafir, cimbrişor şi ienupăr, peste care se toarnă un litru de oţet de vin. Se macerează timp de 7 zile, apoi plantele se strecoară şi se storc. Se completează cu oţet până la un litru. In amestecul pentru băi aromatice, atât pentru parfumul plăcut ce-l dă apei, cât şi pentru acţiunea ei calmantă, antiseptică şi cicatrizantă a rănilor.

Utilizări populare: ca stimulent antispasmodic, tonic şi la combaterea bolilor aparatului respirator; în comprese pentru alinarea durerilor din căzătură şi a vânătăilor, vindecarea rănilor şi arsurilor precum şi contra căderii părului – plămădeala se obţine dintr-un pumn de flori într-un litru de rachiu de drojdie tare, ţinută timp de 2 săptămâni.

Florile de levănţică, amestecate cu sulfină, alungă moliile şi parfumează plăcut hainele şi rufele.