Alimente şi factori care împiedică magneziul să fie asimilat de organism
Magneziul participă, în calitate de cofactor, la peste 300 de reacţii enzimatice cunoscute, incluse în spectrul activităţii metabolice. Producerea energiei, metabolismul glucozei, oxidarea acizilor graşi şi activarea aminoacizilor, toate au nevoie de magneziu. Magneziul participă la biosinteza proteinelor (formarea proteinelor organismului), dar şi la transmiterea informaţiei genetice.
Concomitent, magneziul participă la transmiterea semnalelor nervoase, sporeşte adaptarea la frig, serveşte drept parte componentă a oaselor şi a smalţului dentar şi, de asemenea, participă la vasodilatare.
Interacţiuni posibile care împiedică magneziul să fie asimilat de organism:
- calciul poate reduce cantitatea asimilată de magneziu, întrucât acestea împart între ele sistemul comun de transport în intestine. Raportul dintre cantitatea de calciu şi cea de magneziu în alimentaţie trebuie să fie 2:1
- cantitatea mare a grăsimilor din alimentaţie poate reduce cantitatea asimilată de magneziu, întrucât acizii graşi formează, împreună cu magneziul, săruri asemănătoare cu săpunul, care nu se asimilează în tractul gastrointestinal
- alimentele fibroase pot influenţa pierderea unor substanţe minerale, inclusiv a magneziului
- administrarea suplimentară a acidului folic poate spori necesitatea calciului, din cauza creşterii activităţii enzimelor, care au nevoie de magneziu pentru o activitate normală
- fierul poate reduce cantitatea de magneziu asimilată în intestine
- calciferolul (vitamina D) stimulează, într-o măsură oarecare, asimilarea magneziului în intestine, dar, întrucât acest efect se referă în măsură mai mare la calciu, administrarea suplimentară a calciului (hipercalcemie) poate provoca insuficienţă relativă de magneziu
- deficitul vitaminei E poate reduce nivelul magneziului în ţesuturi
- alcoolul, potasiul şi cofeina sporesc pierderea magneziului prin rinichi
- consumarea cantităţilor mari de zahăr determină creşterea nevoii de magneziu
- alimentaţia bogată în proteine impune o suplimentare a magneziului, îndeosebi în timpul construcţiei ţesuturilor noi, adică la copii, la cei care practică sportul, la gravide şi la mamele care alăptează
- magneziul este necesar pentru activitatea normală a vitaminelor din grupul B, întrucât acesta este un cofactor necesar formării tiaminpirofosfatului, care se formează în organism înainte de a putea fi folosite tiamina şi alte vitamine din grupul B
- unele preparate diuretice pot contribui
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria