Ghinţura ( Gentianaceae ) include trei specii: Gentiana lutea sau ghinţura galbenă. Gentiana punctata sau ghinţura pătată şi Gentiana asclepiadea sau lumânărica pământului.

Denumiri populare mai cunoscute: enţură, dinţură, intură, ochineea, lumânărica pământului, beşicuţă, doi fraţi, lumânărică, lumânărică albastră, tăietură, fierea pământului, ghimbere de munte, strigoaie, ţintură.

In pământ au un rizom din care pleacă numeroase rădăcini. Tulpina este dreaptă, cilindrică, neramificată, fistuloasă cu frunze opuse, mari ovale, cele bazilare peţiolate, cele tulpinale sesile, cu excepţia speciei Gentiana asclepiadea care are numai frunze tulpinale. Florile dispuse la subţioara frunzelor sunt regulate, hermafrodite, gamopetale, cu periant şi androceu pentamer. Florile sunt lung pedunculate şi colorate în galben la G. lutea, sesile cu corola galben – deschis cu puncte roşii – brune la G. punctata şi lung pedunculate, dar cu corola albastră – azurie în formă de clopot la G. asclepiadea. Ghinţura neînflorită se poate confunda cu Veralrum album (stirigoaie) care are frunze alterne (câte una la un nod) şi păroase, în timp ce la G. lutea frunzele sunt ovale, câte două la nod (opuse), cele superioare fără codiţă (sesile). Toate speciile sunt plante erbacee, vivace, cu răspândire de la câmpie şi până în zona de subalpină în fâneţe şi poieni umede, tufărişuri, marginea pădurilor, mai abundentă în zona de deal. Infloreşte astfel: G. lutea din iunie până în august; G. punctata din iulie până în septembrie; G. asclepiadea din august până în septembrie.

In scopuri medicinale se folosesc rizomii şi rădăcinile (Radix Gentianae) care se recoltează din august până toamna târziu. Se spală şi se usucă în strat subţire la soare, sau în poduri acoperite cu tablă.

In ultimele decenii, fiind recoltate necontrolat şi totodată în alte scopuri decât cele farmaceutice (prepararea unei băuturi spirtoase prin fermentarea rădăcinilor bogate în glucide), planta G. lutea a devenit tot mai rară, aproape de dispariţie. In ţara noastră este ocrotită de lege. Rădăcina de ghinţură folosită în prezent, în industria farmaceutică, provine din import sau de la G. punctata si G. asclepiadea indigene. Planta are un gust foarte amar.

Componentele principale ale G. lutea şi G. punctata: gentiopicrină, gentiomarină, amaragentina, (de 5000 de ori mai amară decât gentiopicrina), un alcaloid (gentianina), tanin, lipide, substanţe minerale etc.

Proprietăţi ale G. lutea şi G. punctata: gastrice şi tonic amar ducând la creşterea apetitului; febrifuge şi antihelmintice; rădăcina de G. asclepiadea mai are în plus acţiune coleretică – colagogă.

Indicaţii: ca eupeptic amar în anorexii; în convalscenţă, dischinezii biliare şi helmintiază.

Mod de folosire: în anorexii, în special la convalescenţi, se poate lua sub formă de pulbere 0,20 – 2 g în 24 de ore.

Alte modalităţi de preparare şi administrare:

a. Decoct – o linguriţă de plantă mărunţită la 500 ml de apă rece (se fierbe 15 minute, se bea fracţionat în trei reprize, înaintea meselor principale);

b. Pentru decoctul antihelmintic – cantitatea de plantă este o linguriţă şi jumătate (se bea pe nemâncate în două etape, la interval de o oră);

c. Macerat – tinctură: 20 de grame de rădăcină la 100 de grame de alcool de 70 de grade timp de 8 zile (se iau 10-15 picături în apă, cu o jumătate de oră înaintea meselor, în special la copii, mărind pofta de mâncare);

d. Sirop preparat din 10 g de rădăcină opărită cu 150 ml de apă, după 6 ore se strecoară şi se stoarce, lichidului i se adaugă 230 g de zahăr, apoi se fierbe şi se filrtează;

e. Sub formă de vin, preparat din 30 g (circa trei linguri) de rădăcină mărunţită şi amestecată cu 60 g de alcool de 70 de grade (circa 5-6 linguri) până se umezeşte uniform (se lasă într-un vas închis timp de 24 de ore, apoi se adaugă un litru de vin şi se macerează 10 zile, agitând din când în când întregul conţinut, se strecoară şi se filtrează prin hârtie de filtru sau pânză deasă, la această cantitate se pot adăuga 100 – 200 g de zahăr – cu o jumătate de oră înaintea fiecărei mese principale se ia câte o lingură de vin de ghinţură.

Preparatele de ghinţură luate înainte de masă măresc pofta de mâncare; după masă ajută la digestie. Copiilor care sunt slăbiţi şi nu au poftă de mâncare li se poate da vin sau tinctură. In general, la vârsta de 10-12 ani se recomandă 5-10 picături de tinctură sau o linguriţă de vin înaintea meselor principale. Pentru copii, este totusi preferabil siropul de ghinţură, luându-se câte 3-4 linguriţe pe zi.

Utilizări populare: rădăcina plămădintă în rachiu se ia contra durerilor de stomac şi pentru pofta de mâncare, precum şi contra frigurilor.