Dudul alb şi Dudul Negru – Morus alba, Morus nigra ( Moraceae )

Denumiri populare mai cunoscute: agud, frăgar, cirici, iagod, mură, sorcoji.

Dudul este un arbore înalt de circa 15 metri, cu frunze asimetric lobate şi fructe dulci fade, albe (Morus alba) sau negru – roşiatice (Morus nigra). Frunzele se folosesc în hrănirea viermilor de mătase. Dudul alb este originar din China, iar dudul negru din Persia. Se găseşte răspândit în toată ţara în regiunile de câmpie şi dealuri joase.

Părţi folosite: în scopuri terapeutice se utilizează frunzele (Folium Mori) fără peţiol recoltate în luna mai şi luna iunie prin ciupire sau prin strângere şi fructele mature proaspete (Fructus Mori).

Componenţii principali: tanin, acid aspartic, acid folic şi acid folinic, arginină, compuşi volatili (butilamină), acid acetic, acid propionic, acid izobutiric, aldehide, cetone, beta caroten, malcat şi carbonat de calciu, adenină.

Proprietăţi: frunzele de dud (atât de dud alb cât şi de dud negru) şi pot fi folosite ca tonic, răcoritor, depurativ, antiscorbutic şi astringent, iar fructele ca laxativ.

Indicaţii:

Intern: în diaree şi diabet zaharat (activitatea este crescută dacă la ceai se adaugă frunze de afin, teci de fasole, frunze de nuc şi urzică); în gastrite, ulcer gastric şi duodenal, în cazul afecţiunilor pulmonare.

Extern: angine, stomatite, afte.

Mod de folosire:

Intern: fructul bine copt se recomandă contra constipaţiei, fructele proaspete sub formă de sirop au efect laxativ şi uşor diuretic; infuzie – o lingură de frunze de dud alb sau o lingură de frunze de dud negru la 250 de ml de apă clocotită (se bea în trei reprize după mesele principale ale zilei, iar pentru diabet nu se îndulceşte cu zahăr, ci cu zaharină sau ciclamat de sodiu); sucul fructelor extras înainte de completa maturitate conţine 20 de grame – 25 de grame de acid citric la litru ( se utilizează în sirop astringent pentru gargare contra anginelor, stomatitelor şi aftelor.