Boli inflamatorii intestinale: simptome, tratament şi dietă

Boli inflamatorii intestinale

Boli inflamatorii intestinale

Grupul de afecţiuni digestive numite boli inflamatorii intestinale include 2 tipuri principale: boala Crohn şi rectocolita ulcerohemoragică.

Bolile inflamatorii intestinale sunt un grup de afecţiuni digestive rare, care au în comun inflamaţia tubului digestiv. Aparent, sunt strâns legate de stilul de viaţă.

Bolile inflamatorii intestinale, dintre care fac parte boala Crohn şi rectocolita ulcero-hemoragică, sunt tulburări gastro-intestinale cronice.

Se manifestă prin dureri abdominale, diaree-care poate să dureze săptămâni sau chiar luni întregi, incontinenţă urinară, pierdere în greutate, oboseală.

Bolile inflamatorii intestinale au impact asupra vieții personale a pacienţilor, dar se resfrâng atât asupra asupra vieţii lor profesionale şi a capacităţii de a munci, cât şi asupra relaţiilor sociale.

Boli inflamatorii intestinale

Conform specialiştilor, jumătate dintre pacienţi experimentează frecvent recidive ale bolii şi de multe ori manifestă şi alte afecţiuni intestinale.

În cazul multor pacienţi, sunt asociate cu apariţia unor altor afecţiuni, precum cele ale ochilor, articulaţiilor sau pielii.

Incidența bolilor inflamatorii intestinale a crescut în rândul tinerilor, inclusiv la copii şi adolescenţi.

Factorii declanşatori sunt legaţi de mediu şi de stilul de viaţă: fumatul, antibioticele în exces, alimentaţia sau stresul afectează flora intestinală, de cele mai multe ori în mod ireversibil.

Chiar dacă motivul pentru care apare inflamaţia constantă a tubului digestiv nu este cunoscut, ambele afecţiuni sunt rezultatul dereglării sistemului imunitar al organismului, adaugă medicul.

Boli inflamatorii intestinale

Apariţia bolii la unii din membrii familiei creşte riscul celorlalţi de a dezvolta boala, indicând o predispoziţie genetică moştenită.

Totuşi este nevoie de un factor declanşator din mediu, cum ar fi, de exemplu, o infecţie intestinală, şi acesta încă necunoscut, pentru a produce activarea anormală a imunităţii.

În acel moment sistemul imun nu mai recunoaşte mucoasa intestinului, o consideră un organ străin şi o atacă, determinând inflamaţia acesteia.

În cazul rectocolitei ulcero-hemoragică, această inflamaţie este superficială şi afectează doar mucoasa intestinului gros, determinând ulceraţia şi sângerarea acesteia.

Ea este întâlnită întotdeauna la nivelul rectului şi se extinde pe diferite lungimi către celălalt capăt al colonului – care poartă numele de cec, fără să lase zone neafectate.

În boala Crohn inflamaţia cuprinde întreg peretele intestinului şi chiar structurile din vecinătate şi poate afecta orice segment al tubului digestiv, de la gură până la anus.

Leziunile nu sunt însă continue şi lasă între ele zone neafectate.

Boli inflamatorii intestinale

La unii pacienţi inflamaţia poate să apară şi în alte regiuni ale corpului, cum ar fi pielea, ochii, articulaţiile – genunchi, şold, coloană vertebrală- şi, mai rar, plămânul.

Acest lucru se poate întâmpla şi în lipsa inflamaţiei intestinale.

Bolile inflamatorii intestinale nu se manifestă permanent, ci au exacerbări periodice, separate de intervale asimptomatice, de remisiune.

Totuşi ele sunt afecţiuni cronice, care necesită urmărire şi tratament pe tot parcursul vieţii pacientului.

Tratamentul urmăreşte, în primul rând, dispariţia inflamaţiei – obţinerea remisiunii -, dar şi prelungirea intervalului până la reapariţia simptomelor – menţinerea remisiunii.

Boli inflamatorii intestinale

Simptomele rectocolitei ulcero-hemoragică pot fi uşoare, moderate sau severe şi pot să fluctueze în timp.

Printre simptomele unei forme uşoare de boală se numără sângerările rectale intermitente, emisia de mucus în scaun, scaunele diareice multiple – dar nu mai mult de patru pe zi, crampele abdominale uşoare, efortul la defecaţie şi episoadele de constipaţie.

Afectarea moderată sau severă se manifestă prin scaune moi sanguinolente frecvente – până la 10 sau chiar mai multe emisii pe zi, scăderea hemoglobinei – anemie, dureri abdominale care pot fi severe, febră şi scădere în greutate.

Printre cele mai frecvente simptome ale boalii Crohn se numără durerile abdominale, diareea, astenia şi scăderea în greutate.

Rareori severitatea acestor simptome poate să fie extremă, putând apărea chiar blocaje în tranzitul intestinal.

Un mod particular de manifestare este reprezentat de apariţia de afte dureroase la nivelul gurii – între gingie şi buza de jos, pe marginile sau faţa inferioară a limbii.

Această stomatită aftoasă apare, de regulă, în cursul puseelor de exacerbare ale bolii şi răspunde la tratamentul inflamaţiei intestinale.

Boli inflamatorii intestinale: Tratament şi dieta

Scopul tratamentului bolii active este controlul (ameliorarea sau dispariţia) manifestărilor clinice (diareea, durerea, pierderea de sânge) şi prevenirea complicaţiilor, iar după atingerea acestui deziderat, în perioada de remisiune, scopul tratamentului este prevenirea recăderilor şi menţinerea remisiunii.

Posibilităţile de tratament constau în medicamente, intervenţie chirurgicală şi dietă.

Alegerea tratamentului depinde de extensia şi severitatea simptomatologiei, precum şi de răspunsul la terapiile anterioare.

Se impune o examinare atentă şi completă înaintea iniţierii terapiei şi ori de câte ori aceasta îşi schimbă caracterul.

In colita ulcerativă se recomandă evitarea unor alimente ca ceapa, varza, grăsimile (îndeosebi grăsimile animale, saturate) deoarece ele pot cauza manifestări nedorite (balonare, stări de greaţă, dureri abdominale) chiar şi persoanelor sănătoase.

Cea mai bună atitudine, în formele uşoare şi moderate de boală, este respectarea toleranţei individuale a pacientului la variate alimente (excluderea alimentelor care cauzează în mod repetat suferinţă).

Deficienţele nutriţionale apar rareori la pacienţii cu rectolită ulcero hemoragică datorită rolului minor al colonului în nutriţie.

Dieta recomandată în perioadele de activitate ale bolii Crohn poartă numele de „dieta astronauţilor” deoarece constă în alimente uşor de digerat, sărace în fibre şi reziduuri alimentare, absorbite integral în segmentele superioare ale tubului digestiv.

Măsurile dietetice pot cuprinde administrarea de suplimente de vitamine, minerale, soluţii de proteine, grăsimi sau zaharuri pe cale orală sau în perfuzii.

Boli inflamatorii intestinale: Atenţie

Este posibil ca unele alimente sau grupe de alimente să înrăutăţească simptomele pacienţilor afectaţi în cursul perioadelor de exacerbare a bolii, evitarea temporară a acestora fiind indicată.

Printre acestea se numără: laptele şi produsele din lapte, băuturile care conţin cafeină, alcoolul, fructele şi sucurile din fructe, produsele dietetice, condimentele iuţi, cereale integrale, anumite legume, precum varza, conopida, broccoli, fasolea, lintea, alunele, porumbul şi popcornul, coloranţii, aromele şi edulcoranţii artificiali.

Prelungirea unor diete restrictive poate să ducă însă la malnutriţie şi să genereze probleme suplimentare.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria

Citeşte şi alte articole:

Boala Crohn: simptome, cauze și tratament

Rectocolita Ulcero-Hemoragică