Boala de cheson: ce este această afecţiune şi cum se manifestă boala
Boala de cheson este o afecţiune ce survine din cauza formării de bule de gaz în ţesuturile organismului scafandrului, ca urmare a executării unei decompresii prea rapide.
În timpul activităţii la presiune atmosferică ridicată, se deosebesc trei etape care pot să determine anumite tulburări în organismul muncitorilor chesonieri, şi anume: etapa de compresiune (ecluzare), etapa de muncă în camera de lucru a chesonului şi etapa de decompresie (decluzare). Cele mai importante manifestări patologice survin în perioada de decompresiune şi după aceasta. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de boala de decompresiune sau boala de cheson.
Boala de cheson: cum se manifestă boala
Manifestările pronunţate apar în etapa de compresiune şi sunt legate de organul auditiv-timpanul şi urechea internă. Aceste tulburări sunt de natură barotraumatică. Patogenia lor se explică prin lipsa posibilităţilor de egalizare a presiunii crescânde a aerului din mediul înconjurător, cu aceea a aerului din organele cavitare.
În condiţii normale, cu ocazia ecluzării, se păstrează o presiune echilibrată de ambele părţi ale timpanului, prin mişcări de deglutiţie sau alte mişcări care permit trecerea aerului prin trompa Eustachie în urechea medie.
Timpanul este foarte sensibil la diferenţele de presiune dintre cele două părţi ale acestuia. Variaţiile mari ale presiunii conduc la scăderea auzului, la apariţia de focare hemoragice şi chiar la perforarea acestuia. În acelaşi timp, în urechea medie se formează uneori o otită seroasă, care poate evolua ulterior în formă purulentă.
Reacţiile urechii interne se manifestă prin fenomene de vertij, cefalee, greţuri, vomă etc. Apar apoi fenomene barotraumatice la nivelul sinusurilor frontale şi maxilare, dureri de dinţi, hemoragii ale mucoasei bucale. Aceste fenomene apar în special cu ocazia compresiunii prea rapide sau prin ridicarea bruscă a presiunii în cheson.
Organismul se adaptează foarte repede la presiunea crescută a aerului. Presiunea exterioară ridicată este balansată de presiunea internă şi, în afară de unele modificări minime ale unor funcţii fiziologice, nu se produc altele mai importante. Sub acţiunea presiunii ridicate a aerului, vocea îşi schimbă timbrul si devine mai puţin clară, respiraţia devine mai rară, pulsul se răreşte.
Diafragma este presată în jos, se intensifică mişcările peristaltice ale tractului digestiv. Se observă şi unele modificări sanguine, ca leucocitoza cu devierea spre stânga a formulei leucocitare şi accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH).
Boala de cheson: activitatea scafandrilor
În activitatea scafandrilor, sunt unele deosebiri faţă de cea a chesonierilor. Scafandrii pot fi dependenţi (când sunt alimentaţi cu aer de la suprafaţă) ori autonomi (înzestraţi cu aparat de oxigen sub presiune). De obicei, scafandrii îndeplinesc o muncă fizică mai grea decât chesonierii, coboară la adâncimi mai mari şi de aceea, în afara bolii de decompresie, la ei se pot înregistra diferite manifestări patologice sau accidente.
În urma suprasaturaţiei ţesuturilor şi mai ales a scoarţei cerebrale cu oxigen, apar convulsii, iar presiunea parţială crescută a azotului duce la apariţia stării de narcoză (euforie, agitaţie, tulburări ale gândirii, capacităţii de coordonare, oboseală).
În profilaxia bolii de cheson sunt necesare măsuri medicale, ce presupun examenul preventiv şi cel periodic al militarilor chesonieri, precum şi măsuri igienico-sanitare, tehnice şi organizatorice în timpul lucrului în aer comprimat, în timpul decompresiei, şi după această perioadă.
În profilaxia manifestărilor provocate de presiunea ridicată, sunt importante selecţia celor ce activează în asemenea condiţii şi antrenamentul lor.
Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria
Citeşte şi alte articole:
