Boala Celiacă

Astăzi vom afla despre cele 5 tipuri de boală celiacă. Multi dintre noi am putea crede ca boala celiacă este caracterizată în principal prin manifestările gastro-intestinale atât de supărătoare. Specialiştii în domeniu sunt însa de altă părere.

Medicul Carol Semrad, un gastroenterolog, specializat în boli ale intestinului subţire (boala celiacă, diaree, malabsorbţie) şi boli de nutriţie, arată în lucrările sale ca 75% dintre pacienții cu boala celiacă sunt diagnosticaţi în timpul vieţii de adulţi.

Multi dintre ei au simptome uşoare gastro-intestinale, intermitente pe care ar putea sa le considere că sunt „normale”. Dr.Carol Semrad este o cunoscută profesionista în endoscopia intestinului subţire (endoscopie cu capsula video şi enteroscopie cu balon dublu) pentru gestionarea micilor sângerări intestinale, ulcere şi tumori. Ea este membru al echipei de conducere de la Universitatea din Chicago, Centrul pentru Boala Celiacă.

Dintre pacienţii trataţi de dr. Semrad, multi sunt de fapt supraponderali / obezi la momentul diagnosticului. Alţii prezintă şi alte simptome cum ar fi densitatea osoasă scăzută, anemie, deficit de fier şi hepatită, iar simptomele gastro-intestinale îmbracă o formă uşoară sau sunt chiar absente.

In concluzie, specialiştii apreciază că există 5 tipuri de boală celiacă:

• Clasica. Simptome: diaree, gaze / balonare şi pierderea în greutate.
• Atipica. Simptome: oboseală, constipaţie, anemie, osteoporoză, dermatită herpetiformă (erupţii cutanate), neuropatie, infertilitate, etc.
• Asimptomatica: Nu exista simptome, dar prezintă anticorpii specifici şi o biopsie anomală a intestinului subţire.
• Potenţială (latentă): Nu exista simptome, anticorpi specifici pozitivi şi o biopsie normală a intestinului subțire.
• Rezistentă: atunci când boala celiacă nu răspunde la dieta fără gluten cu consecințe potențial grave pe termen lung.

Marea majoritate a persoanelor diagnosticate cu boala celiacă răspund bine la o dieta stricta fără gluten. Pentru aceşti oameni, după o perioadă de doar câteva luni, dieta fără gluten calmează inflamaţia existenta în intestinul subţire şi astfel permite vililor să se refacă.

Din păcate, în jur de 10% dintre pacienţii celiaci nu răspund pozitiv la dieta fără gluten. Atunci când pacienţii suferă încă de atrofierea vililor după o perioadă de 6 până la 12 luni de la adoptarea dietei fără gluten, înseamnă că aceştia au o formă rezistentă a bolii celiace.

Incidenta bolii celiace clasice este de 1: 4500, dar incidenta bolii celiace atipice, asimptomatice şi latente este de 1: 133. Boala celiacă nu este o boală rară, asa cum greşit s-ar putea crede.

Dovezile sugerează că incidența bolii celiace creste odată cu vârsta. Intr-adevăr majoritatea cazurilor pacienţilor în vârstă rămâne neobservată, de multe ori din cauza lipsei simptomelor sau din cauza prezentări clinice atipice.

Osteoporoza reprezintă una dintre cele mai frecvente circumstanțe revelatoare ale bolii la vârstnici, precum şi faptul că rata pierderii masei osoase este accelerată la femei după menopauză. Oricum, întârzierea semnificativă a diagnosticării bolii celiace în cazul vârstnicilor are ca rezultat faptul că această boală este considerată ca fiind o boală care afectează persoanele mai tinere.

Mai mult decât atât, persoanele cu sensibilitate la gluten, cu sau fără patologie intestinală pot prezenta un spectru mai larg de sindromuri neurologice. Acestea includ dureri de cap, ataxie şi tulburări psihice, migrene, encefalopatie, coree, disfuncţie a trunchiului cerebral, mielopatie, mononevrita, s.a.

Studii suplimentare au demonstrat o prevalentă ridicată a sensibilităţii la gluten în tulburările neurodegenerative genetice, cum ar fi ataxie și boala Huntington. De asemenea, manifestările orale, cum ar fi aftele bucale, care sunt de cele mai multe ori recurente sau stomatita și hipoplazia smalţului dentar sunt semne atipice de boală celiacă și ar trebui sa fie luate în considerare, chiar şi în absenta oricărui simptom gastro-intestinal.

Aceşti pacienţi ar trebui consideraţi subiecţi cu risc, şi, prin urmare, ar trebui sa fie supuşi procedurii de diagnosticare pentru boala celiacă. In plus, multe dintre anomaliile biologice, cum ar fi anemia cu fier, deficientele de calciu, magneziu sau vitamina B12, pot fi un semn al acestei boli.

In concluzie, adevărata provocare pentru medici, în ziua de astăzi, este de a recunoaşte cazurile asimptomatice ale bolii celiace şi, mai mult decât atât, să gestioneze cât mai bine acele cazuri care nu răspund pozitiv la dieta fără gluten. Diagnosticarea acestei afecţiuni ar trebui, de asemenea, îmbunătăţită printr-un proces de analiză a cazurilor axată pe grupuri de risc.

Sursă: https://www.celiaci.ro/articole/cele-5-tipuri-de-boala-celiaca/