Boala Berger: simptome, cauze, diagnostic, tratament și complicații

boala Berger simptome tratament complicatii

Boala Berger sau nefropatia cu IgA este cea mai frecventǎ afecțiune a glomerulilor, formațiuni ale rinichilor la nivelul cǎrora se produce urina, fiind întalnitǎ, ȋn special, ȋn cazul tinerilor.

Boala afecteazǎ capacitatea rinichilor de a filtra toxinele, excesul de apă și electroliți din sânge, iar pe parcursul evoluției, boala poate duce la apariția sȃngelui ȋn urinǎ, la dezvoltarea hipertensiunii arteriale, precum și la umflarea mâinilor și a picioarelor.

În cele mai multe cazuri, boala Berger are o progresie lentă, iar cel mai evident simptom dat de aceastǎ afecțiune se referǎ la prezența sȃngelui ȋn urinǎ (hematurie).

Nefrologul francez dr. Jean Berger a descris pentru prima datǎ afecțiunea ȋn anul 1968.

Cauzele care duc la dezvoltarea afecțiunii nu sunt cunoscute, iar ȋn ceea ce privește tratamentul, acesta doar amelioreazǎ simptomele date de boalǎ.

Boala Berger: simptome

Simptomele bolii nu apar în etapele de început ale afecțiunii. Nefropatia IgA este o boalǎ progresivǎ, și poate dura cȃțiva ani ȋnainte ca simptomele sǎ aparǎ.

Simptomele bolii Berger includ:

Boala Berger: cauze

Imunoglobulina A este un anticorp produs atunci când ȋn organism există un virus, o bacterie sau o toxinǎ.

În mod normal, acești anticorpi vor ajuta la lupta ȋmpotriva invadatorului, ȋnsǎ din motive necunoscute, IgA pot ajunge la nivelul rinichilor, acolo unde cauzeazǎ inflamarea acestora.

Deși cercetǎtorii nu știu cu exactitate care este cauza bolii, aceștia afirmǎ cǎ afecțiunea poate fi influențatǎ de:

Factorii genetici – nefropatia IgA este mai frecventă în cazul ȋn care mai existǎ un membru al familiei care suferǎ de aceastǎ boalǎ;

Ciroza – o afecțiune ȋn care țesutul normal al ficatului este ȋnlocuit de țesut cicatricial

Boala celiacă – o afecțiune digestivǎ declanșatǎ de consumul de gluten;

Dermatita herpetiformă – se caracterizeazǎ prin apariția unor vezicule la nivelul pielii din cauze de intoleranță la gluten;

Infecții, inclusiv infecția cu virusul HIV sau infecțiile bacteriene.

Boala Berger: diagnostic

Sângele în urină este cel mai frecvent simptom al nefropatiei IgA.

Diagnosticarea se face ȋn urma unor analize de sânge sau de urinǎ, mai ales cǎ aceste teste pot indica dacǎ rinichii funcționeazǎ normal.

Ȋn cazul ȋn care testele inițiale indicǎ faptul cǎ boala este mai gravǎ, medicul poate recomanda realizarea unei biopsii renale.

Medicul preleveazǎ o probǎ de țesut pentru analiza acestuia ȋn laborator. Prin acestǎ metodǎ medicul poate afla gradul de deteriorare renalǎ.

Boala Berger: tratament

Nu existǎ un tratament specific al bolii Berger, ȋnsǎ terapia recomandată pacientului are ca scop ameliorarea sipmtomelor și evitarea complicațiilor.

Unii oameni pot să trăiască cu acestǎ boalǎ fǎrǎ a dezvolta complicații, ȋn timp ce aproximativ jumǎtate dintre pacienți ajung sǎ dezvolte, de-a lungul timpului, insuficiență renală.

Terapia recomandatǎ de cǎtre medic poate conține:

  • Medicamente ȋmpotriva hipertensiunii arteriale – acestea ajută la reducerea tensiunii arteriale și încetinește progresia bolii renale
  • Imunosupresoare (corticosteroizii sau metilprednisolon)
  • Acizi grași esențiali omega-3 – pentru a reduce inflamația la nivelul rinichilor
  • Vitamina E sau alte suplimente care pot ajuta funcția renalǎ
  • Micofenolat mofetil – acest medicament este ȋncǎ ȋn studii clinice, ȋnsǎ a fost utilizat cu succes la pacienții care prezentau un nivel ridicat de proteine ȋn urinǎ

Recomandări – regim alimentar în Boala Berger:

  • Limitați aportul de sare din dietǎ
  • Consumați mai puține proteine
  • Monitorizați acasǎ tensiunea arterialǎ

Boala Berger: complicații

Boala Berger afectează în mod diferit fiecare persoană. Ȋn timp ce un pacient poate prezenta doar cȃteva simptome, altul poate prezenta una sau mai multe complicații.

• Insuficiență renală acută. În cazul în care rinichii ȋși pierd capacitatea de filtrare din cauza depozitelor IgA, toxinele se acumuleazǎ rapid în sânge. Ȋn acest caz, poate fi necesarǎ realizarea unei hemodialize temporare.

• Insuficiență renală cronicǎ. Nefropatia IgA poate duce la oprirea funcționǎrii rinichilor. Ȋn acest caz pacientul are nevoie de dializă permanentă sau de un transplant de rinichi.

• Sindromul nefrotic. Acesta poate fi cauzatǎ de deteriorarea glomerulilor ca urmare a nivelurilor ridicate de proteine din urină sau a nivelurilor scăzute de proteine din sânge.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria