Zamoşiţă

zamosita doftoria

Zamoşiţă – Hibiscus trionum (Familia Malvaceae)

Denumire populară: Macul-cioarii.

Plantă erbacee, anuală, înaltă până la aproximativ 80 cm, acoperită cu peri rigizi, cu tulpina ramificată de la bază, cu flori mari solitare, cu petale gălbui, la bază purpurii şi cu fruct – capsulă. Creste foarte răspândită prin culturi, locuri fertile, pe câmpuri şi pe marginea drumurilor, în special în terenurile mai joase de prin câmpii. Infloreşte din iulie până în septembrie.

In scopuri medicinale se întrebuinţează numai părţile aeriene (Herba Trioni) care se recoltează la începutul înfloririi şi se usucă la umbră, în poduri aerisite. Produsul obţinut are miros caracteristic şi gust mucilaginos. 

Componenţii principali: mucilagii, flavonide, ulei gras etc. 

Proprietăţi: diuretic şi saluretic, favorizând excreţia ionilor de clor şi sodiu şi mai putin a celor de potasiu.

Indicaţii: cistite, pielite, elimină nisipul şi calculii mici renali; rezultatele sunt mai bune prin asociere cu alte produse vegetale cu acţiune diuretică (cozi de cireşi sau mătase de porumb).

Mod de folosire: decoct 5 g la 200 ml de apă. 

Utilizări populare: decoctul obţinut din zamoşiţă, mentă şi secară se foloseşte în tulburări gastrice ori pentru tratarea buboaielor de pe cap; spălarea cocăturilor (umflături) cu decoctul obţinut din părţile aeriene; contra durerilor de dinţi se recomandă decoctul sau planta plămădită în rachiu.