Volbura

volbura doftoria

Volbura – Convolvulus arvensis (Familia Convolvulaceae)

Denumiri populare mai cunoscute: barbură, fusta doamnei, holbură, poponeţ, rochiţa rândunicii, strunga gâştei, zorele.

Volbura este o plantă erbacee agăţătoare cu tulpină subţire, putând atinge lungimea de un metru, cu flori albe sau roz, care au corola în formă de pâlnie. Creşte la multă lumină. Se întâlneşte ca buruiană în cultură, în locuri necultivate, pe lângă drumuri, încolăcindu-se pe garduri şi alte suporturi, abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. Este răspândită în toate judeţele ţării. Infloreşte din mai până în septembrie. Se poate confunda cu Calystegia sepium (cupa vacii), de asemenea volubilă, dar cu dimensiuni mai mari, cu frunze până la 7 cm – 8 cm şi pâlnia florii de 5 cm – 6 cm diametru.

In scopuri medicinale se recoltează planta întreagă, prin smulgere şi cu rădăcină (Herba Convolvuli), înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Uscarea se face pe cal naturală, în strat subţire, la umbră, în încăperi bine aerate. Produsul obţinut este lipsit de miros, iar gustul este astringent, slab-înţepător. 

Componenţii principali: rezine (formate din două heterozide – convolvulină şi jalapină), tanoizi, vitamina C şi substanţe minerale.

Proprietăţi: purgativ, coleretic şi colagog.

Indicaţii: 

Intern: acţiune purgativă, asemănătoare cu Tubera Jalapae, cu menţiunea că rezina din volbură este mai putin iritantă datorită solubilităţii mai mici; sub formă de tinctură se foloseşte ca purgativ; mărind secreţia biliară influenţează favorabil activitatea ficatului.

Extern: sub formă de cataplasme se utilizează în furuncule şi abcese.

Mod de folosire: 

Intern: tinctură – 20 g de plantă uscată la 100 de grame de alcool de 70 grade; se lasă la macerat zece zile, se pot lua trei – patru linguri pe zi, amestecate cu aceeaşi cantitate de sirop sau miere pentru a masca gustul amar – prima lingură se ia dimineaţa pe stomacul gol. Se mai poate lua câte o linguriţă de plantă pulverizată şi amestecată cu miere, care se ia dimineaţa înainte de mâncare.

Utilizări populare pentru volbura: în tratarea rănilor şi tăieturilor se pun frunze, iar pe furuncule pentru a le grăbi coacerea; contra tusei convulsive se foloseşte ceaiul din planta uscată; în ulcer gastric se utilizează ceaiul din părţile aeriene, amestecat cu zeamă de cartofi; băi contra răcelii, negilor şi bătăturilor.