Viţa

vita de vie doftoria

Vitis vinifera ( Vitaceae )

Plantă perenă cu rădăcini puternice, lăstari subţiri şi frunze mari, lobate, cu inflorescenţă un racem şi cu fructul o bacă. Vita de vie europeană este o specie cu struguri mari, de calitate superioară (vitis vinifera); din această specie derivă toate soiurile cultivate în Europa înaintea invaziei de filoxeră (secolul XIX); viţa de vie americană include circa douăzeci de specii, utilizate ca portaltoi de către cultivatorii europeni, datorită rezistenţei acesteia la filoxeră (Vitis Verlandieri, Vitis riparia etc.); viţa de vie asiatică cuprinde circa nouăsprezece specii,  fără importanţă pentru viticultură, cultivate uneori în scopuri decorative. In ţara noastră este cultivată în toate zonele de deal şi câmpie.

In scopuri alimentar – medicinale se folosesc sâmburii, seva viţei de vie şi strugurele – fructul viţei de vie în formă de ciorchine cilindric sau cilindroconic, recoltat la maturitate în lunile august – octombrie. Pentru menţinerea intactă a principiilor active este necesar ca strugurii să fie culeşi numai pe timp frumos; nu prin ruperea ciorchinelui, ci prin tăierea codiţei.

Componenţii principali: apă, zahăr fermentabil, cremă de tartru, acid tartric liber, acid malic, materii azotate, materii nedozate, materii minerale, lignoase insolubile, acizi liberi, acizi volatili, tanin, ulei, materii răşinoase. In cenuşă: potasiu, mangan, calciu, magneziu, sodiu, oxid de fier şi de magneziu, clor, siliciu, acid fosforic, iod, arsenic.

Foarte bogat în vitamine (vitamina A, vitamina B, mai puţin vitamina C, factori vitaminici P), substanţe protectoare vasculare favorabile acuităţii vizuale, enocianină (un colorant în strugurele negru) cu proprietatea de tonic. Strugurele conţine 120 g – 150 g de zaharuri la un kilogram (glucoză şi levuloză – direct asimilabile). Herpin apreciază sucul de strugure ca fiind un „fel de lapte vegetal”. Strugurele are o valoare calorică de peste 900 calorii / kilogram; este un aliment – medicament foarte indicat, compoziţia şi proprietăţile sale recomandându-l ca energetic muscular şi nervos, remineralizant, antitoxic, stimulent şi descongestionant hepatic, diuretic, laxativ, colagog, foarte digestibil.

Indicaţii: anemie, convalescenţe, demineralizare, surmenaj, artritism, reumatism, gută, litiaze, pletoră, obezitate, intoxicaţii, stări acute sau febrile, nefrite, azotemie, edeme, tulburări digestive, constipaţie, enterită, dermatoze, îngrijirea tenului.

Mod de folosire: 

a. Fructul crud, în cură de unu – două kilograme pe zi sau 700 g – 1500 g de suc de struguri, fiind diuretic, laxativ, eliminator al acidului uric; indicat constipaţilor, litiazicilor biliari şi urinari, artriticilor, dispepticilor, în intoxicaţii cronice, hemoroizi. Pentru obezi este recomandată cura exclusiv de struguri, aproximativ un kilogram pe zi; 

b. Mustul are calităţi diuretice şi laxative.

c. Din sâmburii de strugure se poate extrage un ulei recomandat, după unii autori, în dietetica hipercolesterolemicilor şi în unele stadii de afecţiuni cardiovasculare.

d. Contra litiazelor urinare şi biliare şi al calculilor se foloseşte o linguriţă din seva de primăvară (lacrimile viţei de vie), care prin proprietatea sa cicatrizantă se utilizează şi contra plăgilor (în comprese), sau în colir împotriva oftalmiilor.

e. Se recomandă folosirea strugurilor sub formă de compot.