Varza

varza doftoria

Brassica oleracea ( Cruciferae )

Plantă legumicolă bienală, cu frunze mari, care se învelesc unele pe altele, formând o căpăţână compactă; frunzele se folosesc frecvent în alimentaţie, crude sau conservate. Există mai multe varietăţi: varza creaţă cu frunzele foarte creţe şi cu căpăţâna afânată (Brassica oleracea subanda); varza de Bruxelles varietate cu tulpina înaltă şi căpăţâna mică, de la care se consumă mai ales mugurii formaţi la subsoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera); varză roşie varietate cu frunzele de culoare roşie – violetă (Brassica oleracea varietatea rubra), care se consumă ca salată, mai ales conservată. Originară din Europa, varza a fost cultivată, apreciată şi folosită încă din antichitate.

Redăm câteva constatări şi aprecieri ale unor specialişti în domeniu: Leclerc – „folosirea verzei ca panaceu universal nu este o aberaţie”; Blanc – „varza ar putea fi în terapeutică ceea ce este pâinea în alimentaţie”; Valnet – „deşi sau descris numeroşi componenţi ai verzei, aceştia nu pot explica în întregime proprietăţile sale terapeutice”.

Componenţii principali: 100 g de varză – 3 g protide, 0.3 g lipide, 6 g glucide, minerale (50 mg fosfor, 50 mg calciu, 1 mg – 3 mg fier), vitamine hidrosolubile (80 mg vitamina C, 0.15 mg vitamina B1, 0.12 mg vitamina B2, 0.6 mg vitamina PP), vitamine liposolubile (0.5 mg provitamina A).

După alţi autori, varza conţine vitamina D2 (ca toate vegetalele expuse la lumină), mult sulf (100 mg %), arsenic, cupru, iod, calciu, fosfor (aceste minerale şi vitamina D2 explică şi argumentează calităţile ei aperitive, remineralizante şi reconstituente).

Sucul de varză conţine (Scherader): 0.63 % feculă verde, 0.29 % albumină vegetală, 0.5 % răşină, 2.89 % extract gomos, 2.84 % extract solubil în apă şi alcool, suflat şi nitrat de potasiu, oxizi de fier, sulf (esenţă sulfuroasă).

Proprietăţi:

Intern: energetic, remineralizant, reconstituent, antiscorbutic, revitalizant, reechilibrant general (prin bogăţia de vitamine), antianemic (datorită fierului şi cuprului pe care îi conţine şi care intervin în fixarea calcică normală), cicatrizant, antihemoragic, antirahitic, laxativ, depurativ, vermifug, dezifectant şi tonifiant în afecţiunile aparatului respirator (proprietăţi conferite de sulf).

Extern: afecţiuni pleuropulmonare (guturai, bronşite, pleurezii, astm, plăgi diverse şi atone, degerături, algii (reumatismale, lombare, dentare, faciale, gutoase), migrene, cefalee, eczeme, acnee, anumite pecingini, zona zoster, colică renală, ulcerul varicos rezistent la alte terapeutici, înţepături de insecte şi muşcături de animale.

Indicaţii şi mod de folosire: 

Intern: suc 1-2 pahare pe zi (în anemie, ascită, demineralizare, litiază urinară, diabet, gripă, rahitism, scorbut, senescentă – îmbătrânire); suc 2 pahare pe zi (în artritism, stări depresive, nervozitate, oligurie); suc 2-3 pahare pe zi între mese (ulcer gastric); afonie (gargară şi ingerat); suc combinat cu miere în suc asociat cu varză crudă sau înăbuşită în ciroză; din prima supă de varză fiartă câte 2-4 pahare pe zi în  constipaţie; varză crudă câte două – trei linguri de supă pe zi în digestii anevoioase.

Extern: abcese, furuncule, adenite, afecţiuni ale gambelor (varice, flebite, artrite), angine, laringite, arsuri, contuzii, crăpături, degerături, entorse, hemoroizi, necroze, cangrene, ulcere ale gambei, zona zoster, înţepături de insecte şi muşcături de animale – aplicaţii cu frunze crude; colici nefritice – aplicaţii cu frunze crude pe regiunea dureroasă; metrite – aplicaţii cu frunze crude pe partea de jos a abdomenului; colică hepatică, congestia ficatului, afecţiunile veziculei biliare, insuficienţă hepatică – aplicaţii cu frunze crude cu reînoire de trei – patru ori pe zi (se păstrează toată noaptea, având acţiune revulsivă, descongestionantă, de calmare a durerii); congestie cerebrală şi insolaţie – aplicaţii cu frunze crude pe creştet şi pe ceafă, ţinute câte 4 ore, cu pauză de două -trei ore (se solicită medicul); insomnii – aplicaţii cu frunze crude la culcare, trei – patru frunze groase pe ceafă, uneori pe gambe; menstre dureroase – aplicaţii de frunze crude pe partea de jos a abdomenului, timp de 2-3 ore şi mai mult; dureri de cap – aplicaţii de frunze crude pe frunte şi ceafă; diaree, dizenterie, dureri gastrice sau intestinale – aplicaţii de frunze crude pe abdomen şi regiunea hepatică, sau varză fiartă îndelung în apă; acnee – loţiuni cu suc proaspăt extras (în prealabil se pot aplica comprese cu frunze de varză); astm, bronşite, catar, tuse convulsivă, dureri musculare, reumatism, gută – aplicaţii cu frunze crude, pe piept şi gât, la baza plămânilor sau pe omoplaţi, după localizarea afecţiunii sau durerii, sau 1-2 pahare de suc pe zi; unele eczeme – aplicaţii cu frunze crude timp de o oră; edeme, pleurezii, pleurită – aplicaţii cu frunze crude; colite, enterite – aplicaţii cu frunze crude pe abdomen sau 1-2 pahare de suc între mese.

Frunzele colorate şi cărnoase se zdrobesc după ce au fost tăiate nervurile groase. Se aplică în unul sau mai multe straturi pe zona afectată şi se leagă cu un prosop, păstrându-se 8-10 ore, apoi se schimbă. Asupra durerilor frunzele de varză au acţiune paradoxală: calmează durerile acute, dar le reactivează, iniţial, pe cele cronice. După câteva aplicaţii se liniştesc şi acestea. Adesea, sedarea durerilor este urmată de apariţia unui edem subcutanat, care cedează în câteva zile. In cazul apariţiei fenomenelor de intolerantă se întrerupe tratamentul pentru câteva zile, iar după dispariţia acestora se reîncepe aplicarea de frunze, însă pe o durată mai scurtă. Sucul este forma cea mai indicată, dacă este completat cu suc de morcovi şi puţină lămâie.