Usturoiul

usturoi doftoria

Allium sativum ( Liliaceae )

Plantă legumicolă bienală, cu frunze lanceolate alungite şi cu bulbul format din mai multi bulbi mici, bogaţi în substanţe nutritive şi în vitamine; originară din Africa şi Asia Centrală, introdusă în Europa în cultură încă din antichitate şi folosită în scopuri condimentare şi terapeutice. In medicina tradiţională şi cea ştiinţifică se folosesc atât bulbii – căţei (Bulbus Alii), cât şi frunzele verzi.

Componenţi principali: glucozizi sulfuraţi, uleiuri volatile conţinând sulfură şi oxid de alil, săruri minerale (iod, siliciu, sulf, sodiu, potasiu), substanţe cu proprietăţi bacteriostatice (alicină, garlicină, alisantine 1 şi 2 cu acţiune antistafilococică). După Randouin şi colaboratorii săi compoziţia usturoiului este următoarele: 130 de calorii, 63 % apă, 6.70 % protide, 0.10 % lipide, 28 % glucide, 1 % celuloză, 1 % zinc, 1.30 % mangan, 18 mg vitamina C şi 0.18 mg vitamina B la 100 de grame.

Proprietăţi: vasodilatator, hipotensiv, antimicrobian, stimulent şi antihelmintic (datorită principilor sulfurate pe care le conţine), diminuează agregarea plachetelor (elemente ale sângelui care înlesnesc coagularea lui, contribuind astfel la evitarea trombozelor şi infarctelor).

Indicaţii: 

Intern: profilaxia şi tratamentul bolilor infecţioase (epidemii gripale, difterie), în diaree şi dizenterie, în afecţiuni pulmonare (astm, bronşite cronice, gripă, guturai, simptomatic în tuse), în hipertensiuni arteriale şi litiază urinară, împotriva aterosclerozei şi a îmbătrânirii ţesuturilor, în reumatism şi gută, contra paraziţilor intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie), în atonie digestivă, tulburări de circulaţie periferică, varice, hemoroizi, oligurie, edeme ale membrelor, astenie.

Extern: sub formă de cataplasme în otalgii, nevralgii reumatismale, surditate reumatismală, înţepături de viespi şi de insecte.

Mod de folosire: 

Intern: 

a. In tratamentul hipertensiunii şi ca antihelmintic (ascarizi şi oxiuri) – sucul obţinut din presarea bulbilor (cu recomandarea de a fi stabilizat).

b. Usturoiul (doi – trei căţei) cu lapte cald şi cu miere este vermifug (teniază); se bea în fiecare dimineaţă, până la expulzarea viermilor. Această reţetă are şi o acţiune sedativă, fiind recomandată în insomniile poststres. 

c. Sirop vermifug – 500 g de usturoi zdrobit, plus apă fiartă un litru; se lasă să infuzeze o oră, se strecoară, se adaugă un kilogram miere de albine. Se consumă dimineaţa, câte 30-60 g (trei – cinci linguri) până la eliminarea paraziţilor.

d. Tinctură de usturoi – usturoi 50 g, plus 250 g de alcool 70 de grade. Bulbii se zdrobesc, se lasă la macerat 10 zile, se agită frecvent (trei – patru ori pe zi) şi se filtrează. Se iau 10-15 picături pe zi, în două prize, în cure discontinue de câte 15 zile. Conform altei scheme se măreşte numărul de picături progresiv, ajungându-se la maximum de 15 picături în a 5-a zi, apoi se scade progresiv până în a 10-a zi. Dozele se iau în 5 ml de lapte, cu 30 de minute înaintea meselor (antiseptic, antisclerotic, antireumatismal, antiasmatic – în acest ultim caz, câteva picături pe o bucată de zahăr în momentul crizei).

e. Se recomandă câte doi – trei căţei de usturoi pe zi cu rezultate bune în faringite, infecţii intestinale, în asigurarea unei asepsii bucale de lungă durată şi în prevenirea unor complicaţii gripale. Mirosul de usturoi poate fi neutralizat mestecând două – trei boabe de cafea, chimen, un măr, sau un fir de pătrunjel.

Extern:

a. Inţepături de viespi şi diverse insecte: se extrage acul şi se freacă cu o bucată de usturoi (acelaşi efect cu ceapă, praz, salvie).

b. Usturoiul pisat, cu grăsime şi cu ulei, dă un unguent resorbant al tumorilor albe.

c. Astenie – amestec din două părţi ulei camforat şi una de usturoi; frecţii (reumatism) de-a lungul coloanei vertebrale.

d. Contra surdităţii de origine reumatismală – se introduce în ureche, în fiecare seară, un tampon de vată îmbibat în suc de usturoi amestecat cu ulei.

e. In otalgii (dureri de urechi) – se introduce în ureche o ţesătură subţire conţinând o jumătate de căţel de usturoi ras amestecat cu ulei.

Usturoiul este contraindicat în sindromurile congestive pulmonare (tuse cu sânge, tuse seacă si puternică, friguri). Usturoiul nu convine persoanelor atinse de dermatoze, pecingini, de iritaţii gastrointestinale, femeilor care alăptează (alterează gustul laptelui şi dau colici sugarilor).

Recent, la New York, în cadrul unui congres internaţional pe tema proprietăţilor terapeutice ale usturoiului, s-a evidenţiat efectul său anticancerigen, mai ales asupra cancerului de stomac şi colon, precum şi asupra unor tumori ale pielii.