Uremia

uremia ulcerul gastroduodenal

Uremia

Uremia este ultimul stadiu al insuficienţei renale caracterizată prin creşterea enormă în sânge a ureei şi altor compuşi azotaţi (acid uric în corp, creatinină), exprimată clinic printr-o stare foarte gravă (greaţă, vărsături, stupoare, convulsii, comă).

Se datorează incapacităţii rinichilor de a epura produşii toxici ai metabolismului (acumularea ureei şi a celorlalţi compuşi azotaţi fiind un indice al acestei incapacităţi, şi nu cauza fenomenelor toxice).

Ureea este sintetizată în ficat din amoniac, ca produsul final al metabolismului proteic.

Biosinteza ureei are loc în cadrul unei secvențe ciclice de reacții, cunoscută sub numele de ciclul Krebs-Henseleit.

Unele dintre reacţiile ciclului se desfăşoară în mitocondriile hepatocitelor, altele în citosol.

Ciclul urogenetic debutează prin condensarea, în interiorul mitocondriilor, a amoniacului cu CO 2 şi ATP.

Ciclul de biosinteză al ureei reprezintă unul din principalele mecanisme de eliminare a amoniacului din organism.

De la nivelul ficatului ureea sintetizată este transportată prin sânge la rinichi și excretată în urină.

Prin urmare nivelul de uree serică este direct legată de funcția metabolică a ficatului și de funcția excretoare a rinichilor.

Concentrația normală a ureei se menține constantă datorită echilibrului dintre productie si excretie.

Pentru uree nu există un prag de eliminare renală, astfel încât toată cantitatea sintetizată este rapid îndepărtată prin urină.

Valoarea uremiei şi în special cantitatea de uree excretată zilnic prin urină (20-35 g/24 ore) reflectă deosebita intensitate cu care se desfăşoară ciclul urogenetic şi intensitatea catabolismului proteic.

O creștere semnificativă a ureei serice este dovada concludentă a insuficienței glomerulare severe.

Valorile Uremiei şi cum se calculează (uremia valori):

La un aport proteic normal de 100 g/zi şi perfuzie renală normală, niveluri crescute ale ureei serice nu se întâlnesc până când rata filtrării glomerulare nu scade la 30 ml/min.

În insuficienţa renală acută creşterea rapidă a ureei serice peste 100 mg% şi a creatininei peste 2 mg% este constantă.

Ansamblul manifestărilor toxice ce însoţesc retenţia produşilor azotaţi în organism poartă numele de uremie. Afecţiunea survine cel mai des în insuficienţa renală gravă.

Manifestările clinice sunt variate, în funcţie de gravitatea retenţiei azotate: apatie, somnolenţă, cefalee, anorexie, oligurie, greţuri, diaree, vomă, comă.

În boala renală cronică, nivelul sanguin de uree se corelează mai bine cu simptomele de hiperuremie decât valorile creatininei serice.

Uremia tratament

Terapia naturistă recomandă:

Plante medicinale: anghinare, păpădie, porumbar.

Fructe: afin, strugure, zmeură.

Legume: praz, roşie.

Cereale: orezul.

Alte recomandări: regim dietetic, cu reducere de proteine, bogat în glucide şi grăsimi.

Consum de salată, morcov, sfeclă, conopidă, varză, fasole, spanac, castraveţi.

Alimente complet interzise: conserve, brânzeturi fermentate, vânat, măruntaie.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria