Troscotul

troscotul doftoria

Troscotul – Polygonum aviculare ( Polygonaceae )

Denumiri populare mai cunoscute: hericică, iarba găinilor, sporiş, târşoacă, troscovă, troscoţel.

Troscotul este o plantă erbacee anuală, cu tulpina de obicei întinsă pe pământ, cu frunze mici şi flori alb – roze. Creşte pe terenuri virane, pe marginea drumurilor şi şanţurilor, în locuri cultivate. Preferă locurile bătătorite şi se adaptează în general, pe orice sol, chiar pe nisipuri şi soluri sărate. Este o plantă rezistentă la secetă. Se întâlneşte în toate judeţele tării, mai ales în zona de câmpie şi de deal şi este o buruiană greu de combătut. Infloreşte din mai până în septembrie.

In scopuri medicinale se recoltează părţile aeriene (Herba Polygoni avicularis sau Herba Centumnoidii sau Herba Homeriana sau Herba Sanguinalis), în perioada de înflorire din lunile mai – septembrie, prin smulgerea plantei şi îndepărtarea rădăcinilor şi a părţilor inferioare lemnificate. Se usucă la umbră, în strat subţire, în poduri acoperite cu tablă şi aerisite.

Componenţii principali: flavonoide (aviculoarozidă), vitamina C, rezine, ceruri, grăsimi, zaharuri, mucilagii, derivaţi antrachinonici, ulei volatil, tanin şi substanţe, minerale bogate în acid salicilic liber şi combinat.

Proprietăţi: astringent, antidiareic, diuretic, hipotensiv (datorită flavonoidelor) şi mineralizant (datorită acidului salicilic liber şi combinat).

Indicaţii:

Intern: tonifiant şi astringent în combaterea diareei; remineralizant la anemici şi convaleşcenţi, mărind pofta de mâncare (împreună cu coada calului); reumatism, gută, boli de plămâni, în special în tuberculoza pulmonară – ca adjuvant.

Extern: ajută la cicatrizarea rănilor, în băi contra reumatismului (ceaiul din tulpini) şi în vindecarea hemoroizilor.

Modul de folosire:

Intern: infuzie – două linguriţe de plantă mărunţită la 20 ml de apă clocotită din care se beau trei ceaiuri pe zi; mai concentrată – 20 g de plantă mărunţită la 200 ml de apă clocotită, se iau trei linguri pe zi.

Utilizări populare: contra răcelii şi a bolilor de piept se foloseşte ceaiul din tulpinile florifere; în boli de rinichi şi în diareei se utilizează decoctul rădăcinilor sau tulpinilor; băi contra reumatismului cu tulpinile plantei; pentru vătămături, fiert cu cicoare în lapte, se bea de trei ori pe zi, înainte de mese; în vindecarea hemoroizilor se recomandă ceaiul din rădăcini şi din părţile aeriene.