Tensiunea sistolică: valori normale ale tensiunii

Tensiunea sistolică

Tensiunea sistolică

Tensiunea arterială, definită drept forță exercitată de sângele pompat de inimă asupra pereților arteriali, este exprimată, la măsurare, sub forma a două valori, urmate de unitatea de măsură a presiunii – centimetri sau milimetri coloană de mercur.

Prima valoare reprezintă tensiunea sistolică, cea mai mare presiune exercitată la nivelul arterelor în sistolă (în timpul pompării sângelui), în timp ce cea de-a doua valoare, tensiunea diastolică, reflectă cea mai mică presiune de la nivelul arterelor atunci când inimă nu pompează sânge sau se află în diastolă (se relaxează între bătăi).

În general, o atenție mai mare se acordă primei valori, tensiunii sistolice, ca factor major de risc pentru afecțiunile cardiovasculare în cazul persoanelor de peste 50 de ani.

În cazul celor mai multe persoane, tensiunea sistolică crește în timp din cauza depunerilor de pe interiorul arterelor – placă depusă de-a lungul anilor.

Valorile optime ale tensiunii sistolice și tensiunii diastolice sunt de 12 cu 8 mmHg, iar în momentul în care acestea depășesc 14 cu 9 mmHg, tensiunea sistolică diastolică se transformă în hipertensiune arterială.

Când valorile sunt, însă, mai mici de 9 cu 6 mmHg, tensiunea sistolică diastolică devine hipotensiune.

Dacă valoarea depășită apare doar în cazul tensiunii sistolice, afecțiunea poartă numele de hipertensiune sistolică izolată – apare atunci când tensiunea arterială sistolică este mai mare de 14 mmHg, iar cea diastolică este mai mică de 9 mmHg.

Prevalența ei crește odată cu vârsta, fiind întâlnită la doua treimi din persoanele cu vârste de peste 65 de ani și la trei pătrimi din cele ale căror vârste depășesc 75 de ani.

Tensiunea sistolică este dată de forța de contracție cardiacă, de puterea cu care pompează sângele în corp, dar și de cantitatea de sânge care inundă vasele și arterele în timpul sistolei.

Tensiunea diastolică este dată de tonusul vaselor de sânge.

Astfel, o tensiune sistolică mică poate însemna o forță de contracție scăzută a inimii, un tonus vascular diminuat.

Hipertensiunea: simptome

Hipertensiunea arterială, numită și „ucigașul silențios”, nu este asociată, de cele mai multe ori, cu semne și simptome.

Simptomele listate mai sus apar rar, însă presiunea sanguină crescută „lucrează” tacit, fără știrea bolnavului, cauzând complicații cu inima, vasele de sânge, rinichii și alte părți ale corpului.

De obicei, bolnavii află că suferă de hipertensiune arterială după ce apar probleme mult mai grave, precum infarct, insuficiență renală, insuficiență cardiacă sau anevrisme cerebrale.

Hipotensiunea: simptome

  • Durere sau senzaţie de presiune în piept
  • Aritmii (bătăi cardiace neregulate)
  • Tahicardie (creşterea frecvenţei cardiace)
  • Vedere înceţoşată
  • Depresie
  • Ameţeală sau confuzie
  • Uscăciunea mucoaselor (de exemplu la nivelul cavităţii bucale sau al nasului)
  • Senzaţie de leşin sau chiar leşin
  • Greaţă
  • Slăbiciune

În cele mai multe cazuri, sportivii, nefumătorii și femeile slabe au o tensiune sistolică mică, tensiunea arterială având, de asemenea, valori scăzute.

Riscul de boli de inimă sau boli renale este mai mic în cazul hipotensivilor, însă riscul traumatismelor severe survenite în timpul leșinului este unul mare.

De obicei, tensiunea scade din cauza deshidratării, boli cardiovasculare precum bradicardie sau tahicardie, a bolilor sevede, printre care șocul anafilactic, septicemia, pancreatită, și a celor pe sistem nervos.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria

Citește și alte articole:

Cum se poate trata hipertensiunea fără medicamente

Cum stai cu tensiunea? Valorile tensiunii arteriale în funcţie de vârstă

Tensiune mică: tratamente naturiste pentru tensiune scăzută

6 moduri de a scădea tensiunea arterială

Simptome și semnale date corpului de hipertensiunea arterială