Şovârvul

sovarvul doftoria

Origanum vulgare ( Labiatae )

Denumiri populare: broască, budeană, busuioc de pădure, dost, milot, rigan, solovir, sufulg, trifoiste.

Plantă perenă cu rizom lignificat, tulpini sterile şi florifere, ramificate în partea superioară, înalte până la 50 cm şi colorate în brun – roşcat, florile de culoare roşiatică – purpurie grupate în influoreşcenţe bogate. Plantă comună, răspândită în flora spontană de la câmpie până în zona subalpină din întreaga ţară. Creşte în tufărişuri, mărăcinişuri, la marginea drumurilor şi pădurilor. Infloreşte în lunile iulie şi august.

In scopuri medicinale se întrebuinţează părţile aeriene superioare ale plantei (herba organi) recoltate în timpul înfloririi, după ce se ridică roua, prin tăierea părţii aeriene de la locul de ramificare, astfel ca să aibă lungimea de 20 cm, fără părţile lignificare. Se usucă la umbră, în locuri aerisite. Intreaga plantă are un miros caracteristic, iar gustul este amar.

Componenţii principali: ulei volatil (bogat în timol şi carvacrol), cimol, origanen, dipenten, selinen, alfaterpinen şi alte terpine, tanoizi formaţi din acid cafeic şi depsidele lor, acid ursolic, substanţe amare etc.

Proprietăţi:

Intern: acţiunea antispastică asupra musculaturii netede şi sedativă asupra sistemului nervos central şi în special asupra centrilor respiraţiei; acţiune tonic – amară şi uşor astringentă, carminativă, produce o uşoară bronhodilataţie, fluidifică secreţiile bronşice şi ajută la expectoraţie.

Extern: acţiune antiseptică.

Indicaţii:

Intern: în gastrite hipoacide, tuse convulsivă (ca antispasmodic), traheite, bronşite, astm bronşic; în bolile de stomac şi pentru a mări pofta de mâncare, mai ales acolo unde se constată o diminuare a sucului gastric (hipoaciditate).

Extern: antiseptic sub formă de băi aromatice sau comprese (prişniţe) în diferite boli de piele.

Mod de folosire:

a. Sub formă de infuzie 1 g -2 g % din care se iau trei pahare de ceai pe zi, sau infuzie din 15 g de plantă mărunţită la 200 ml de apă clocotită, din care pentru afecţiunile gastrice se iau trei -patru linguri pe zi, înaintea meselor principale.

b. In celelalte afecţiuni: infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 200 ml de apă clocotită şi se beau două – trei ceaiuri pe zi.

c. Pentru uşurarea expectoraţiei: infuzie dintr-un amestec de 10 g de şovârv, 20 g de frunze de potbal şi 20 g de rădăcină de nalbă; din acest amestec se iau două linguriţe care se opăresc cu un pahar de apă clocotită, iar după 15-20 de minute infuzia obţinută se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine sau cu zahăr şi se bea câte un sfert de pahar de trei – patru ori pe zi, înainte de masă.

Utilizări populare: pe diverse bube se pun frunzele crude, iar cu frunzele uscate, sfărâmate mărunt, cernute şi amestecate cu unt se ung bubele; în fierbinţeli la picioare se fac legături cu frunze pisate; la lovituri se pun plante fierte; în dureri de gură şi miros greu se spală cu ceai de floare: contra durerilor de cap se fac băuturi din decoct.