Sistemul nervos: informaţii generale

sistemul nervos

Sistemul nervos

Sistemul nervos este constituit din sistemul nervos somatic şi sistemul nervos al vieţii vegetative (care reglează şi coordonează activitatea organelor interne: nutriţia, circulaţia, respiraţia, excreţia etc).

Sistemul nervos central este parte din sistemul nervos.

Sistemul nervos somatic asigură legătura dintre organism şi mediul extern, transformând excitaţiile, în funcţie de natura şi intensitatea stimulilor, în reacţii de apărare sau de adaptare.

Sistemul nervos somatic este constituit din sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic (format din ganglioni nervoşi şi nervi).

Sistemul nervos central este constituit din encefal şi măduva spinării.

Sistemul nervos central conţine miliarde de neuroni intermediari – celule nervoase cu axoni foarte scurţi.

Nervii spinali ies din coloana vertebrală în perechi de câte doi, câte unul pentru fiecare parte a corpului. Există câte o pereche pentru fiecare vertebră.

Există 43 de perechi de nervi care ies din sistemul nervos central.

Rolul nervilor este acela de a trimite semnale privind mişcarea şi mediul ambiant către creier.

Nervii cranieni constau în 12 perechi de nervi.

Nervii cranieni sunt:

  • olfactivi (inervează epiteliul olfactiv din cavitatea nazală)
  • optici (inervează retina)
  • oculomotori (inervează muşchii globului ocular: drept inferior, drept superior, drept, oblic, circulari ai irisului şi muşchii circulari ai corpului ciliar)
  • trohleari (muşchiul oblic superior al globului ocular)
  • trigemeni (pielea şi musculatura feţei)
  • abducens (muşchiul drept extern al globului ocular)
  • faciali (mucoasa linguală, muşchii mimicii, glandele salivare)
  • vestibulo-trohleari (organul lui Corti din urechea internă, receptorii statici din urechea internă)
  • glosofaringieni (papilele gustative, unii muşchi ai faringelui, glandele salivare)
  • vagi (mucoasa faringiană, muşchii laringelui, viscerele toracice, organe abdominale)
  • accesori (muşchii sternocleidomastoidieni, trapezi)
  • hipogloşi (muşchii limbii)

Nervii spinali constau în 31 de perechi de nervi care se ramifică de la nivelul coloanei vertebrale.

Nervii spinali sunt constituiţi din 8 perechi de nervi cervicali, 12 perechi de nervi toracali, 5 perechi de nervi lombari, 5 perechi de nervi sacrali şi o pereche de nervi coccigieni.

Sistemul nervos central transmite mesaje către cei peste 640 de muşchi ai corpului.

Sistemul nervos central este alcătuit din măduva spinării şi encefal. Mai este numit nevrax. Măduva spinării este situată în canalul rahidian, iar encefalul în cutia craniană. Măduva spinării reprezintă partea cea mai veche a nevraxului.

Dacă vom secţiona transversal măduva spinării, vom observa că ea este alcătuită din substanţa cenuşie la interior, iar la periferie din substanţa albă. Substanţă cenuşie are formă de fluture sau forma literei H. Ea este dispusă în jurul canalului ependimar, care are un diametru de aproximativ 0,1 mm.

Substanţa cenuşie se împarte în două regiuni: coarnele ventrale şi dorsale. Substanţă albă conţine fibre mielinizate (neuronii din aceste fibre conţin mielină), celule gliale şi vase sanguine.

Substanţa albă se împarte în trei regiuni: cordoanele ventrale, laterale şi dorsale. La exterior, măduva spinării are forma unui cilindru lung de aproximativ 43-45 cm. La adult, măduva spinării are o greutate de circa 26-30 de grame.

Encefalul, cealaltă componentă a sistemului nervos central, are mai multe regiuni din care este alcătuit: trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul şi telencefalul.

Trunchiul cerebral este alcătuit la rândul său din mai multe componente: bulb rahidian, punte, mezencefal. El este segmentul care conectează măduva spinării cu diencefalul, fiind situat înaintea cerebelului şi sub emisferele cerebrale.

Cerebelul are cea mai mare dezvoltare la om. El este alcătuit din 3 lobi: lobul floculonodular (datorită aferenţelor ce le primeşte acest lob se mai numeşte şi vestibulocerebel), lobul anterior (datorită aferenţelor ce le primeşte se mai numeşte şi spinocerebel), lobul posterior (datorită aferenţelor ce le primeşte se mai numeşte şi pontocerebel).

Lobul floculonodular este partea cea mai veche a cerebelului şi se mai numeşte din această cauză arhicerebel.

Lobul anterior este a doua parte ce apare în filogeneză, de aceea se mai numeşte şi paleocerebel.

Lobul posterior reprezintă cea mai nouă parte din punct de vedere filogenetic, de aceea se mai numeşte neocerebel. Aceste componente ale cerebelului au rol în echilibru, tonus muscular, postură, locomoţie şi executarea mişcărilor voluntare deprinse prin experienţe individuale.

Diencefalul este alcătuit din talamus, hipotalamus, epitalamus, metatalamus şi subtalamus.

Talamusul este conectat cu toate zonele corticale, intervenind în procese cognitive şi emoţionale importante.

Epitalamusul este alcătuit din epifiză (care este o glandă endocrină) şi trigonul habenular (intervine în miros – mai exact are rol în mişcarea capului către sursa de miros).

Hipotalamusul are legături funcţionale cu glanda hipofiză, realizând astfel cel mai important complex neuro-endocrin.

Metatalamusul conţine neuroni ai căilor optice şi auditive, fiind format din doi corpi geniculaţi, medial şi lateral, situaţi înapoia talamusului.

Subtalamusul este situat înapoia hipotalamusului şi are conexiuni cu talamusul, corpul striat (se află la nivelul emisferelor cerebrale), cerebelul, substanţa neagră (se află în trunchiul cerebral).

Telencefalul este format din scoarţa cerebrală, nucleii bazali şi substanţa albă.

Din punct de vedere filogenetic, scoarţa cerebrală prezintă zone mai vechi (arhicortex şi paleocortex), dar şi mai noi (neocortex).

Integrarea organismului în mediu şi funcţiile specifice omului (viaţa psihică şi intelectuală), se datorează nivelului cel mai înalt de organizare neuronală a sistemului nervos central, oferit de scoarţa cerebrală.

Nucleii bazali sunt situaţi la baza emisferelor cerebrale, doi dintre cei mai importanţi fiind nucleul caudat şi nucleul lenticular. Substanţa albă este formată din centrul oval şi capsula internă.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria

Citește și alte articole din categoria Simptome și Boli

Sindromul de compresie nervoasǎ

Encefalopatia hepatică: simptome, cauze și tratament

Boli neurologice: simptome, tipuri și tratament

Echilibrarea stărilor de anxietate: cauze, sfaturi şi remedii

Circulația deficitară a sângelui: cauze și remedii

Tratament memorie: plante care stimulează memoria și concentrarea