Săpunăriţa

sapunarita doftoria

Saponaria officinalis ( Caryophyllaceae )

Denumiri populare mai cunoscute: berbecei, ciuin, ciuin rosu, odogaci, floare de săpun, floarea călugărului, flori albe, săponel, săpunaşi, săpunel, săpunul popii, văcăriţă. I se mai spune „praf de strănutat” datorită faptului că pulberea ei irită mucoasa nazală.

Specie erbacee, vivace, cu rizom ramificat şi târâtor, cu numeroase rădăcini subţiri din care primăvara iau naştere numeroase tulpini aeriene, drepte, înalte până la 50-70 cm şi ramificate în partea superioară, cu flori de culoare albă sau roz. Se întâlneşte în locuri nisipoase însorite, pe marginea râurilor, şi a drumurilor, în zona de şes şi de deal, mai ales în partea de vest a tării. Infloreşte din iunie până în septembrie.

In scopuri medicinale se recoltează părţile subterane (Radix Saponariac rubrae) în al doilea an de vegetaţie, în luna august când conţin maximum de principii active. Rizomii şi rădăcinile se spală într-un curent de apă, se zvântă, se curăţă de restul părţilor aeriene, se taie în bucăţi de 5-10 cm lungime, iar cele groase se despică. Produsul obţinut are un miros slab şi gust dulceag mucilaginos, apoi amărui – iritant.

Componenţii principali: saponozide (A, B, C si D) saponozidă, xilozida acidului gipsogenic, oze, gume de lactozină, o holozidă (care pune în libertate prin hidroliză galactoza).

Proprietăţi:

Intern: diminuează tensiunea superficială, modifică permeabilitatea membranei celulare, măreşte secreţiile biliare şi alte secreţii digestive, expectorant (sub formă de infuzie, extract fluid, tinctură sau sirop), colagog, diuretic, detoxifiant.

Extern: antihelmintic şi cicatrizant.

Indicaţii:

Intern: în bronşite, dischinezii biliare, oxiuriază.

Extern: sub formă de fiertură, prin spălături, contribuie la vindecarea plăgilor, eczemelor, furunculelor; sub formă de băi ajută la distrugerea oxiurilor.

Observatii: rădăcinile acestei plante sunt folosite la prepararea alviţei şi halvalei, precum şi la curăţarea hainelor.

Mod de folosire:

Intern: sub formă de extract apoi preparat la rece, sau infuzie preparată după o prealabilă macerare de 6-8 ore (0.5% – 1.5%) ca expectorant, administrându-se în ambele cazuri 3-5 linguri pe zi; macerare – o linguriţă la 200 ml de apă rece lăsată 8 ore, se bea fracţionat în decursul unei zile.

Extern: sub formă de decoct 5 g % în gargarisme (în faringita granuloasă şi intrarectal în oxiuriază) sau decoct două linguriţe la 250 ml de apă rece, fierte 30 de minute; băi de şezut şi clisme.

Contraindicaţii: nu se supradozează fiind toxică; rădăcina de săpunăriţă se utilizează mărunţită, nu se pulverizează fiind iritantă pentru mucoasa nazală.