Răchitanul

rachitanul doftoria

Lythrum salicaria ( Lythraceae )

Denumiri populare mai cunoscute: călbuşoară, floarea zânei, lemnie, lemnuşcă, zburătoare – bărbătească.

Plantă erbacee, cu tulpina dreaptă, simplă sau ramificată în partea superioară, înaltă până la doi metri si acoperită cu peri scurţi, flori relativ mari de culoare roşie – violacee. Creste în locuri mlăştinoase, pe margini de râuri în asociaţie cu trestia, prin fâneţe şi tufărişurile de pe marginea bălţilor, lacurilor şi râurilor de la şes până la munte, în buruienişurile din zonele inundabile. Infloreşte din iunie până la sfârşitul lui septembrie. Se poate confunda cu Lythrum virgatum, asemănătoare dar lipsită de proprietăţi medicinale. Tulpina acesteia este glabră, în timp ce la Lythrum salicaria are peri scurţi. Specia medicinală are frunze cu baza rotunjită sau cordată, în timp ce la Lythrum virgatum frunza este îngustă. Inflorescenţa la Lythrum salicaria este cu flori dispuse foarte dens, acoperind complet axul, la Lythrum virgatum fiind laxă, axul fiind dezvoltat.

In scopuri medicinale sunt folosite părţile aeriene (Herba Salicariae) recoltate în timpul înfloririi, la o distantă de maximum 25 cm de la vârf în jos.

Componenţii principali: galotaninuri, flavonoide (apartinând heterozidelor greu hidrolizabile: vitexine şi orientina), pigmenti antocianici (diglicozide ale malvidolului şi galactozide ale cianodolului), colină, substanţe antibiotice, pectine, carotenoizi, lawsonă, substanţe minerale, fitonoide şi urme de ulei volatil.

Proprietăţi: astringentă, antidiareică şi inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale (datorită tenoizilor, uleiului volatil şi a celorlalţi compusi şi substanţe antibiotice); antiseptice (datorită lawsonei); antibiotice (conferite de fitoncide); hemostatică şi cicatrizantă.

Extern: are acţiune antiseptică, antidiareică şi hemostatică.

Indicaţii:

Intern: în dizenterie, hemoragii gastrointestinale sau de altă natură; ca decoct, pulbere sau extract fluid, se foloseşte în diareele bacilare; se recomandă la sugari.

Extern: în ulcere varicoase sub formă de băi sau comprese, iar în leucoree se fac irigaţii vaginale.

Mod de folosire:

Intern: sub formă de pulbere 1 g – 4 g pe zi şi decoct 3 g – 5 g din care se iau 300 ml – 500 ml pe zi; infuzie: o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită – se beau trei ceaiuri pe zi. Ceaiul se prepară fie numai cu plantă, fie în amestec cu muşeţel, mentă sau sunătoare.

Extern: infuzia – cantitatea de plantă prezentată mai sus se dublează şi se utilizează sub formă de comprese, băi sau irigaţii vaginale.

Utilizări populare: se pune în scăldătoarea copiilor ca să se îngraşe; se dă copiilor „săraci de sânge” şi contra insomniilor ceaiul rezultat din tulpinile florifere; cu soluţia rezultată din tulpinile florifere se fac spălături, iar cu plantele oblojeli la gâlci; contra leucoreei se ia inflorescenţa în fructificaţie plămădită în ţuică.