Porumbul

porumbul doftoria

Porumbul – Zea mays (Familia Gramineae)

Denumiri populare mai cunoscute: păpuşoi, cucuruz, mălai.

Porumbul este o plantă anuală, originară din America Centrală, cu tulpini puternice şi înalte până la trei metri, frunze mari, liniare, inflorescenţă masculă în panicul, iar inflorescenţa femelă în spic cu axul îngroşat, la subţioara unei frunze (Zea Mays). Este una dintre cele mai importante cereale, cultivată pe toate continentele în zone temperate. Are utilizări multiple în alimentaţie, furajare, industria alcoolului şi a uleiurilor etc. Este cultivată în zonele de şes, de deal sau munte (pante joase), având o pondere mare în economia cerealieră a ţării noastre.

In scopuri medicinale se foloseşte mătasea, perioada optimă de recoltare fiind când porumbul dă în lapte şi stigmatele sunt încă verzi.

Componenţii principali: saponozide, alantoină, ulei volatil, săruri de potasiu şi calciu, bioxid de siliciu, ceară, vitamine (B6, C, E, şi K), glucide, ergosterină, betaină, proteine etc. Dintre proteine predomină prolaminele (zeina) urmate de gluteine şi globuline. Zeina, ca principală proteină a bobului de porumb, se caracterizează prin conţinut ridicat de acid glutamic şi leucină. Există hibrizi de porumb cu un conţinut mai ridicat de proteină – 12% (fată de 10%) şi cu posibilităţi de sporire la 15%; a fost modificată calitatea proteică a porumbului ridicând conţinutul de triptofan şi lizină, realizare care face din porumb o plantă deosebită în furajarea animalelor, în special a porcinelor.

Proprietăţi: hrănitor, energetic, reconstituent, moderator al tiroidei, calmant, diuretic, puternic colagog, hemostatic.

Indicaţii:

Intern: infuzia de mătase de porumb se recomandă în litiaza renală, cistite, albuminurie, în eliminarea apei din ţesuturi şi influenţează unele boli de inimă şi obezitate; în menstruaţie neregulată şi menopauză datorită vitaminei K are proprietăţi hemostatice; în tulburări circulatorii determinate de afecţiuni cardiovasculare: gută, artrite, uricemie.

Mod de folosire:

Intern:

a. Infuzie – două linguri de mătase de porumb la 200 ml de apă clocotită; se ia câte o lingură la două – trei ore.

b. Decoct din boabe – 50 grame la litrul de apă, fierte o oră, fiind foarte hrănitor.

c. Ulei de porumb – conţine acizi graşi nesaturaţi (mai ales oleic), polinesaturaţi (palmitic şi stearic, cu urme de acizi arahidic şi miriotic), vitamina E. Folosit câte două linguri de supă dimineaţa şi seara, înainte de masă, se opune creşterii colesterolului în sânge.