Pirul

pirul doftoria

Agropyron repens ( Gramineae )

Denumiri populare mai cunoscute: albei, chir, grâul mâţii, răgălie.

Plantă spontană, perenă care creşte prin locuri cultivate şi necultivate. Se găseşte ca buruiană pe terenurile prost întreţinute, coaste uscate, aride, nisipoase sau argiloase, pe lângă garduri, la margini de păduri, prin tufărişuri. Altitudinal se întâlneşte din zona de câmpie pană şi în zona montană inferioară. Infloreşte din iunie până la sfârşitul lui august. Poate fi confundat cu Cynodon dactylon (pirul gras). Pirul medicinal are spicul digitat şi cu o singură axă, în timp ce la Cynodon dactylon spicul are un verticil de 3 – 8 spiculeţe violacee, limbul frunzelor la punctul de unire cu teaca are un guleraş de peri care lipseşte la Agropyron repens. Recunoaşterea se face şi pe cale chimică, tratând fiertura de rizom cu tinctură de iod. Dacă soluţia se albăstreşte datorită amidonului, produsul provine de la Cynodon dactylon şi trebuie înlăturat.

In scopuri medicinale se recoltează rizoamele cu resturile de rădăcini (Rhizoma Graminis) primăvara sau toamna, în urma arăturilor. Produsul recoltat se spală foarte repede într-un curent de apă, deoarece substanţele active sunt solubile, se zvântă şi se înlătură părţile aeriene şi rizomii pătaţi – înnegriţi. Uscarea se face la soare în strat subţire. Produsul obţinut este fără miros şi cu un gust dulceag.

Componenţii principali: saponine, fructozane, inozitol, ulei volatil, vitamina A şi vitamina B, acid salicilic, mucilagii, săruri de potasiu şi siliciu.

Proprietăţi: diuretic şi diaforetic, fungistatic şi antimicrobian, tonic şi remineralizant al sistemului osos, produce transpiraţie favorizând scăderea temperaturii şi eliminarea toxinelor din corp (depurativ).

Indicaţii: în bronşite, răceli, gripă, în dermatologie datorită proprietăţilor anti microbiene; ameliorează prin diureză bolile renale şi vezicale; este folosit în gută, reumatism şi în bolile de ficat prin mărirea secreţiei biliare.

Mod de folosire: infuzie şi decoct – 2 grame % ca diuretic şi diaforetic, luându-se trei – patru ceaiuri pe zi, călduţe şi îndulcite; infuzie – o lingură de rizom mărunţit se opăreşte sau se fierbe cu 250 ml de apă, se beau două – trei ceaiuri pe zi, călduţe şi îndulcite.

Utilizări populare: contra ciumurelii sub formă de ceai; ca diuretic – soluţia rezultată din rizomi; în suferinţe de încuiere – rădăcinile de pir uscate sunt tăiate bucăţele şi fierte în apă, din care se ia peste zi, până se slobozesc (în acest timp bolnavul evită total băuturile spirtoase); în timpul frigurilor, ca să le taie setea, rizomii se fierb şi decoctul respectiv se bea în loc de apă.