Pinul şi Jepul

pinul si jepul doftoria

Pinus silvestris şi Pinus montana (Pinaceae)

Denumiri populare mai cunoscute: chifăr, jneapăn, jep, luciu, zetin.

Nume dat mai multor specii de arbori, din clasa coniferelor, cu ace lungi prinse pe ramuri câte două, câte trei sau câte cinci la un loc. Pinus silvestris este un arbore înalt până la 40 de metri. Pinus montana este un arbust înalt până la trei metri, ramificat şi cu tulpinile culcate la pământ. Ambele specii cresc în zona montană, însă Pinus silvestris este cultivat în plantaţii forestiere şi chiar ca arbore ornamental. Vegetează deasupra pădurilor de conifere, între 1.500 m – 2.300 de metri, în mase compacte sau pâlcuri dar apare şi în turbării.

In scopuri medicinale, de la ambele specii, se recoltează în luna februarie mugurii foliari (Turiones Pini, Gemmae Pini, Coni Pini sau Strobuli Pini) de pe ramurile laterale, cei terminali păstrându-se pentru a asigura dezvoltarea arborelui.

Componenţii principali: ulei volatil care conţine alfa pinen, beta pinen, beta felandren, limonen, delta caren, acetat de bornil, aldehidă anisică şi aldehidă caproică, alcooli, aldehide şi acetone, tanin, rezine şi vitamina C.

Proprietăţi şi indicaţii:

Intern: antiinflamator în inflamaţiile căilor respiratorii însoţite de tuse şi în bronşite; diuretic şi antiseptic – folosit în pielite, cistite şi uretrite.

Extern: mugurii de pin sunt folosiţi pentru băi cu acţiune antiseptică şi cicatrizantă.

Mod de folosire: infuzie din 3 g% – 10 g% sau două linguriţe de muguri la 400 ml de apă clocotită care după 15 minute se strecoară şi se îndulceşte cu miere de albine sau cu zahar; se beau două – trei ceaiuri călduţe în 24 de ore. Se mai poate folosi şi extern ca antiseptic şi cicatrizant.

Sirop preparat din 100 grame de muguri zdrobiţi peste care se toarnă 100 grame de alcool de 60 de grade. Se lasă la macerat, într-un vas acoperit, timp de 12 ore, agitând conţinutul din când în când. Se toarnă apoi 500 ml apă clocotită, iar după şase ore se strecoară printr-o pânză deasă. Se adaugă 640 de grame de zahăr, se dizolvă la cald pe baia de apă, se filtrează cu ajutorul unei pânze, se completează cu apă până la un kilogram şi se păstrează în sticle de capacitate mică. Copiilor li se pot administra trei linguriţe pe zi, iar adulţilor trei linguri.

Utilizări populare: în tratarea rănilor şi bubelor se foloseşte o alifie preparată din răşină, iar amestecată cu untură de porc pentru umflături, se întinde pe frunza de varză şi se pune la junghiuri rele; în catarul căilor respiratorii şi în reumatism se utilizează fiertura de vlăstari de pin; în rahitism şi scrofuloză se pun cataplasme; în reumatisme, scrofuloză şi insomnie se fac băi de cetină.