Pătlagina

patlagina doftoria

Pătlagina – Plantago lanceolata, Plantango media şi Plantago major (Plantaginaceae)

Denumiri populare mai cunoscute: căruţele, limba oii, limba broaştei, limba şarpelui, mama ploii, platagină.

Plante erboase, perene, folosite atât în medicina empirică, cât şi în cea ştiinţifică. Plantago lanceolata are în pământ un rizom scurt, care primăvara dă naştere la frunze a căror formă variază de la specie la specie, cu flori mici, de culoare brună, fructul fiind o capsulă. Sunt plante cu un spectru ecologic foarte larg. Nu au pretenţii faţă de lumină, temperatură, umiditate sau sol. In flora spontană se întâlnesc pe marginea drumurilor, în păşuni şi în luminişuri, din câmpie până în zona alpină. Infloresc din luna mai până în luna septembrie.

In scopuri medicinale, de la cele trei specii, se folosesc frunzele (Folium Plantaginis) cu o perioadă lungă de recoltare, înainte cât şi în timpul înfloririi, din luna mai până în luna octombrie. Recoltarea se face pe timp uscat, după ce se ridică roua. Se usucă în strat subţire şi repede la 40 – 50 de grade Celsius. Produsul nu are miros specific, dar are gust acrişor – amar.

Componenţii principali: aucubină sau aucubozidă (aceasta prin hidroliză formează aucubigenină  şi o moleculă de glucoză), triozăplanteoza, mucilagii (formate în special de xiloză, acid poliuronic, pentozana etc.), tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substanţe proteice, carotenoizi, filochinonă, vitamine (vitamina A, vtiamina C şi vitamina K), substanţe antibiotice etc.

Proprietăţi: emolient, expectorant şi laxativ datorită mucilagiilor, planteozei şi unor produşi de hidroliză; astringent şi  antipruriginos din cauza taninurilor şi a aucubozidei; fluidifică secreţiile bronşice şi ajută la eliminarea lor; bactericid prin acţiunea aucubozidei; cicatrizant datorită alantoinei; anti diareic, hemostatic şi fitoncid (actiune antibiotică); scade colesterolul din sânge şi este uşor hipotensiv.

Indicaţii:

Intern: în bronşite cronice, astm bronşic, diaree, ulcer gastroduodenal (acţiune cicatrizantă, fitoncidă), hipercolesterolemic, hipertensiune arteriala, ateroscleroza (întrucât previne creşterea colesterolului şi micşorează tensiunea arterială).

Extern: în tratamentul ulcerului varicos, al ulceraţiilor cutanate (sub forma de băi), a conjunctivitelor, a blefaritelor (inflamaţia ploapelor), a laringitelor şi a traheitelor. 

Mod de folosire:

Intern: infuzie 2-5% (o lingura de frunze la 200 ml apă clocotită), se ia câte o lingură la 2 ore; sucul proaspăt în bronşite cronice; în ulcerul gastric de 3 ori pe zi câte 0,5 g pulbere din frunze, după mesele principale (se poate prepara o infuzie ca mai sus din care se iau câte 2 linguri după mesele principale, iar între mese, o lingură la 3 ore).

Extern: în tratamentul furunculelor şi al abceselor se folosesc sucul proaspăt şi frunza ca atare. 

Utilizări populare pentru a trata cu pătlagina: în tratarea rănilor, a bubelor şi a umflăturilor sunt folosite frunzele; la răni se pune şi zeama de frunze proaspăt strivite; contra limbricilor şi oprirea udului se utilizează zeama de pătlagină.